Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2012

Am avut bucuria şi onoarea de a-l avea ca invitat la Oradea pe poetul, dramaturgul şi prietenul Darie Ducan, la un eveniment organizat de mine cu multă dragoste şi pasiune, aş îndrăzni să spun, iar sentimentul ce m-a cuprins în timpul recitalului este indescriptibil.

La doar 24 de ani, Darie Ducan a scris peste 15 volume de poezie şi teatru, iar la doar 19 ani devenea membru al Uniunii Scriitorilor din România. Originar din Târnăveni (jud. Mureş), el a urmat cursurile Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti, absolvind în 2010 cu lucrarea de teorie şi critică literară intitulată „Spaţiul bacovian”.

A debutat în volum în anul 2003 cu Funingine pe rană, Editura Tipomur, urmând destul de multe volume de poezie: Zeii de carton, Tipomur, 2004, poemul Trilogia lapidară, Editura Ansid, 2004, Acordorul de tărgi, Editura Ansid, 2005, Lungi plantaţii de singular, Editura Nico, 2007, 50 Sonete, vol. I, II, III, Editura Nico, 2007, Cartea dintre doi tâlhari, Editura Nico, 2008, Aprilie aseptic, Editura Nico, 2010, 2011, Spirt (scurtmetraj), Editura Nico, 2011. Scrie de asemenea şi teatru, publicând mai multe volume: Dreptunghiul leproşilor, Editura Nico, 2008, Prerogativele lui Dumnezeu, Editura Nico, 2010, Republica de cenuşi aruncate în mare, Editura Tracus Arte, 2012.

Recitalul de muzică şi poezie de la Oradea a înglobat de altfel lansarea a două cărţi noi: „Spirt ethanol” şi „Câteva feluri de cancer”, cărţi din care poetul a recitat, alternativ cu melodiile cantautoarei Alexandrina Chelu şi ale compozitorului Florian Chelu Madeva, cu ajutorul flautistului Mircia Covaci. Iată ce spune Aurelian Titu Dumitrescu despre cartea „Spirt” a lui Darie Ducan:

Fascinant este în această carte limbajul, căci, altfel, poetul, deşi abia a trecut de douăzeci şi patru de ani, a intrat de mult timp în obişnuinţa de a scrie bine. Darie stăpâneşte şi un vocabular al folclorului (din care şi improvizează) şi al culturii rurale, dar şi un vocabular care cuprinde tentacular oraşul construit în zilele noastre.[…] Prin poezia fără false pudori a acestui autor tânăr, concepţia ajunge la viziune şi viziunea ajunge la firesc iar vocabularul, transfigurat în totalitate, devine limbaj cuprinzător, generos.[…] Ceea ce fascinează la această poezie este imponderabilul relaxat până la inefabil. Sufletul corectează mereu trupul şi ceea ce este fizic în lume. Darie caută mereu adevărul şi nu se supune nimănui.[…] Până la urmă, Spirt este o carte de poezie de dragoste, dar, în acest aparent cuplu, nici el nu o asumă pe ea, nici ea nu îl asumă pe el. Astfel, relaţia este pustiitoare şi cere purificare continuă.[…] Tânărul Darie Ducan este un excepţional poet fără glorie, deşi despre el toţi ştim, dar nu credem că vom da sama.”

Evenimentul a avut loc într-un cadru intim, restrâns, la Casa de Cultură a Municipiului Oradea (Arlus) vineri, 24 August 2012, şi s-a bucurat de aprecierea celor prezenţi. Îndreptăm mulţumiri domnului Flavius Bunoiu şi doamnei Adelina Turean pentru sală şi graficianei Victoria Cucu pentru minunatul afiş pe care îl puteţi admira în articol.

Mulţumirile mele se îndreaptă şi spre poetul Darie Ducan, pentru frumoasa prietenie care ne leagă şi care sper să mai nască evenimente de acest fel, pentru îmbogăţirea sufletească a poetului din fiecare om.

 

 

Read Full Post »

M-a cuprins dorul şi dragul de ţară şi, în cumplita-i soartă actuală, mă gândesc că nu strică un sonet al primului reprezentant al simbolismului în literatura română, Alexandru Macedonski, o figură marcantă a rondelului, un adevărat model pentru tinerii din vremea respectivă (anii 1870-1920).

Sonetul din zări 

Eu vin din zări cumplite – din trista ţară-n care
Mimosa simţitoare ori lotusu-azuriu
Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu,
Iar negru unde viaţa e plânset sau oftare.

Acolo e târârea o lege pentru-oricare
Şi toţi sunt stârpitura grozavului pustiu…
Din tot ce-a fost din suflet nimic nu mai e viu
Decât un smârc de vicii şi altul de-aiurare.

Şi totuşi împotriva pustiei rânjitoare,
Sub ura pentru rază şi ura pentru floare,
Sub noaptea frământată de chinuri ce zdrobesc,

Lipsit chiar de speranţă, sleit chiar de credinţă
Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sârguinţă,
A mea, această ţară căci este – ş-o iubesc.

Read Full Post »