Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Scrisori’ Category

Primul meu discurs politic.

Dragi cetăţeni,

Numele meu este Alexandrina Chelu şi îmi exprim bucuria de a mă afla, azi, în faţa Dumneavoastră, în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei de Tineret a Partidului Social Democrat din Oradea, pentru a vă comunica una din cele mai reuşite acţiuni pe care noi le-am realizat împreună: o Conferinţă interactivă pe tema Drepturilor Omului, în paralel cu modificările aduse de către Noul Cod Civil şi Noul Cod Penal, cel Civil intrat în vigoare la 1 Octombrie 2011, zi în care a şi avut loc evenimentul nostru.

Scopul acestei acţiuni a fost acela de a-l informa pe cetăţean cu privire la principalele sale drepturi şi obligaţii, dar şi cu privire la noutăţile Codurilor. Ştim bine că justiţia spune că „nu putem invoca necunoaşterea legii”, ei bine, să nu lăsăm Legea să ne găsească nepregătiţi!

Invitaţi au fost absolut toate categoriile de cetăţeni, deoarece la eveniment au fost prezentate mai multe categorii de drepturi, precum civile, politice sau sociale (general) sau drepturi ale copilului, femeii, pacientului (personal), astfel încât fiecare cetăţean să se regăsească într-o categorie de drepturi garantate de Stat.

Vorbitorii la acest eveniment au fost membrii de seamă şi conducători ai Partidului Social Democrat, îi amintim pe domnii Victor Ponta şi Adrian Năstase, oameni ai legii, prezenţa lor aducând un plus de încredere şi importanţă evenimentului.

Intenţionăm să organizăm un eveniment similar în data de 10 Decembrie 2011, zi declarată Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Insist şi repet: asemenea evenimente ar trebui promovate mai des, căci noi suntem în slujba cetăţeanului şi avem datoria de a-l informa cu privire la drepturile sale şi îi indemn pe cetăţeni pe această cale să aibă mai mare încredere ei, să nu se lase călcaţi în picioare de cei care pretind că cunosc Legea!

Cereţi-vă drepturile!

Ştiu că această acţiune ar părea uşor pasivă, dintr-un anumit punct de vedere, însă rezultatul acesteia trebuie privit undeva în timp, trebuie privit pe termen lung, fiindcă este o acţiune educaţională – o măsură social-democrată care în timp ne poate transforma în oameni mai disciplinaţi şi mai educaţi.

Vă îndemn din nou: cereţi-vă drepturile! Îndrăzniţi mai mult!

Vă mulţumesc.

Read Full Post »

Textul de mai jos aparţine dlui. dr. Lucian Munteanu, şi se dorea o postfaţă la cartea mea „Aventura Sonetului”, ar trebui să-mi fie puţin ruşine că nu l-am publicat mai devreme, însă iată că acum îl public foarte devreme: în jurul orei 7 dimineaţa. Acum mi-a venit, acum o fac, ţinând cont că, cu o zi în urmă, mai puţin de 12 ore chiar, mă întorceam de la o lansare frumoasă de carte a dlui. avocat Paşcu Balaci, cu piesa de teatru „Tunul de cireş”, la Baroul Avocaţilor. Iată deci, ce gândea domnul Munteanu despre cartea mea, încă dinainte ca aceasta să ajungă pe mesele tiparului.

O aderare fermă şi curajoasă la Parnas
– postfaţă –

Moto: „Arta de a savura perfecţiunea unui lucru bine făcut…”

Bucuria de a întâmpina Primăvara poate apărea în orice moment. Cu deosebire atunci când se produce la o întâlnire cu Poezia. Arta poetică este nu doar una din mirabilele faţete ale culturii, ci – poate – cea primordială („La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu”), cea mai accesibilă.
O fericită întâmplare, m-a pus în posesia celor 99 de sonete, trăite şi consemnate, spre a fi destinate tiparului, de către Alexandrina Chelu, chiar înainte de apariţia lor în volum. Pentru un motiv binecuvântat, m-am abţinut să o numesc de la început, pe Alexandrina Chelu, poetă, sonetistă. Deoarece mulţi dintre noi, am avut ocazia să-i admirăm talentele scenice (recitatoare, solistă, dansatoare…), dar şi elevă silitoare, poliglotă. Surse sigure confirmă că la finele penultimului an de colegiu, a fost onorată cu nu mai puţin de 5(cinci) diplome pentru activitate şcolară deosebită. Acum studiază Dreptul.
Nu voi cădea în ispita de a analiza sonetele Alexandrinei Chelu, din postura unui competent critic literar. Pentru că aşa cum s-a spus deja, frumuseţea unui tablou nu este imaginea din ramă, ci cea din ochii privitorului. Sunt convins că lectorul sonetelor cuprinse în acest volum, le va recepta cu sufletul. Căci poemele nu reprezintă simple, banale, întâmplătoare scăpărări între amnarul unui talent şi cremenea fenomenului cotidian contemporan.
Trăirile consumptive, sentimentele generoase de iubire – prea adesea dezamăgitoare – au săpat adânc în marmora fiinţei sale. Oricât de agreabilă ne apare persoana fizică a Alexandrinei Chelu, poeta nu s-a născut din spuma mării. Ea este rezultatul de excepţie al unui aliaj sublim, ieşi dintr-un creuzet secret: cultura artei. Alexandrina Chelu este fiica unor artişti creatori care îşi împărtăşesc harul din Oradea prin Europa, până în îndepărtata patrie a Marelui Will…, cu netăgăduit succes.
Aderarea strânsă a autoarei la registrul sentimental al existenţei, nu este exclusivă. Tematica şi semantica sonetelor are uneori şi accente ferme, de atitudini curajoase faţă de unele adversităţi existenţiale: „legile să se transforme în versuri”. În felul său poetul este un filosof. Doar că nu raţiunea, nu gândirea îi izvodeşte lucrarea, ci plenitudinea sentimentelor de iubire. Care se revarsă spre semenii săi nu printr-o gâlceavă, ci printr-o continuă devoalare şi etalare a tot ce este mai frumos în jurul nostru, dar cu deosebire în noi înşine. Am auzit o remarcă judicioasă, care se potriveşte şi sonetistei Alexandrina Chelu: ”Poetul ne revelează Lumea în complexitatea ei, ca şi cum ar fi beneficiarul a zece perechi de ochi…” (Poate de aceea genialitatea creaţiei poematice, nu ne este totdeauna, accesibilă la primul impact, la prima lectură).
Deşi suntem în prezenţa unui florilegiu estetic, căci ce este poezia – atunci când este – decât frumuseţe pură?! Sonetele din acest volum au şi o latură etică. Ne sugerează, mai mult sau mai puţin direct că nu obţinem echilibru interior, dacă nu ne-am armonizat, anterior cu ceilalţi locuitori ai Cetăţii. Pentru cei norocoşi finalul va fi (să fie) armonizarea cu…Sublimul.
Ce i se poate pretinde mai mult unui poet?
Dr. Lucian Munteanu
Oradea, vineri 1 aprilie 2011

PS: Mulţumesc pe această cale dlui. doctor Munteanu, cu precizarea că îi voi oferi din cărţile mele, pentru că mai degrabă el umblă cu câte-o carte de-a mea în buzunar, spre deosebire de mine, care aş fi datoare să fac acest lucru. Pare-se că dumnealui mă apreciază mai mult decât mă apreciez eu pe mine: da, eu m-am pierdut în multe alte activităţi şi am ajuns să şi uit că am scris o carte.

Read Full Post »

Am avut deosebita onoare şi plăcere de a afla în urmă cu câteva săptămână că poetul Lucian Scurtu a realizat o cronică despre cartea mea „Aventura Sonetului”, lansată în acest an la 1 Aprilie, la Oradea, care a apărut în Caietele Oradiei, revistă de cultură editată de Asociaţia EPHOR, Fundaţia Culturală de pe lângă Biblioteca „Gh. Şincai” – Oradea şi Despărţământul Oradea al ASTRA, anul 4, nr. 10-11.

FORŢA PASIUNII

O surprinzătoare şi plăcută apariţie poetică în piesajul literar orădean-bihorean o constituie tânăra Alexandrina Chelu, care la frumoasa vârstă de 21 de ani debutează cu un volum de sonete intitulat „Aventura Sonetului”, Editura Primus, Oradea, 2011. Titlul trimite, chiar dacă tangenţial, la antologia de sonete a regretatului poet Alexandru Andriţoiu, „Aura Sonetului”, apărută în 2004 tot la Oradea, ediţie îngrijită şi prefaţată chiar de unchiul poetei, la fel regretatul Marin Chelu.
Este, într-adevăr, o aventură nu numai temerară pentru tânăra autoare, cât mai ales riscantă, în condiţiile în care sonetul constrânge, impune rigoare şi exigenţă, cu un ultim vers mai mereu apoftegmatic (sentinţă, concluzie, maximă), ştiut fiind faptul că sonetul nu îngăduie să i se adauge nimic, dar nici să i se elimine ceva. Cu toate acestea, în postmodernitatea actuală stricteţea acestei forme a devenit tot mai labilă, punându-se accent mai mult pe fond şi mai puţin pe forma metricii de tip clasic, căci, aşa cum plastic se exprima Al. O. Teodoreanu, „sonetul e fracul lirismului” (probabil, vrând el a spune, că este purtat doar de poeţii-aristocraţi.)
Cartea Alexandrinei Chelu cuprinde 99 sonete (cu o prefaţă neglijentă şi redundantă, din păcate), grupate în trei cicluri destul de bine conturate şi atent delimitate, Puterea Dragostei, Puterea Cuvântului şi Puterea Divinului, şi ele relevă un feminism extrem de graţios, glisat spre un paradis inventat, locuit şi trăit numai de ea, veritabil spiritus loci edenian, în care elementele definitorii par a fi dragostea şi candoarea, tinereţea şi splendorile ei inefabile, dar mai ales dorinţa de a iubi şi de a fi iubită la modul incantator, de nu devorator: Nu vreau să mă ascund, nu vreau să plâng,/ Dar, pare-se că-i greu de acceptat,/ Că te iubesc prea mult, neîncetat,/ Şi lacrimile mi le-nec, le-nfrâng// Şi le zdrobesc cu nesimţire crasă!/ Mă zvârcolesc ca peştele, sălbatic,/ Trântind, lovind – comportament fanatic -/ Sunt monstru şi încep s-arunc din casă/ Tot ce găsesc, tot ce îmi stă în cale,/ Pot să ucid, să spintec, să distrug,/ Şi simt cum mă cuprinde-o nebunie/ Şi totul zboară, se pornesc rafale,/ Mă spânzur, mă omor, mă ard pe rug/ Iar când te văd: e iarăşi armonie… (Nebunie crasă).
Emoţiile puberale sunt filtrate prin concreteţea trăirilor cotidiene, fără violentările şi teribilismele generaţiei sale, aureolate de un frenetism înduioşător şi o pasionalitate dizolvată în speranţe, regrete, vise, amăgiri, împliniri, căci Alexandrina este mereu îndrăgostită de un el eterat, pe alocuri conturat cât să o bulverseze sau să o facă să suspine, dar mai ales cât să-i provoace elanul creator. Nu de puţine ori, timpul se reduce la o simplă senzaţie, la o întâmplare de-o clipă sau la o percepţie efemeră, suficienţi stimuli în a face să triumfe dorinţa ca stare de fapt, amintind parcă de superbele versuri stănesciene leoaică tânără, iubirea/mi-a sărit în faţă(…)/M-a muşcat, leoaica, azi, de faţă. Da, poeta se lasă sedusă/devorată de leoaica amorului, când la modul conştient, asumându-şi pericolul şi jarul care o pândesc, când la modul inconştient-adolescentin, în care jocul cu mărgele de sticlă frizează inocenţa pasiunii şi flacăra devoţiunii: Ce dulci ispite îmi răsar prin fire,/ Ce dragi rostiri se-aud prin glasul tău,/ Te-ntrec în temeri, ameţită rău,/ Să-mi scalzi profund iubirea-n amintire(…) (Păcate demne).
De fapt, exuberanţa ei feminină este chiar atributul artei sale poetice, lipsit de convenţionalismele vremurilor mizerabiliste în care trăieşte (inspirată este analogia de poetă la lansarea cărţii, între vârsta sa şi cifra secolului în care a împlinit această vârstă, dar şi această carte), deşi o anumită simplitate a viziunii şi a expresiei ar putea dinamita frumoasele castele de nisip ridicate cu atâta migală altruistă şi trudă artistă.
Uneori sonetele răspândesc parfumul şi ardoarea poeteselor ardelene de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, care îşi exhibau suspinele amoroase şi dorinţele clamoroase în versuri lacrimogene în fond şi eterogene în formă, rănite for ever de săgeata vicleană a unui Eros mereu ascuns după faldurile libidou-lui, dar mai ales după mătăsurile evanescente ale frisoanelor amoroase, ca unice cauzatoare de transe şi spasme erotice, demne de a fi eternizate în versuri frumoase şi doinite în melodii duioase: Lumina din stele şi viaţa-mi păgână,/ Credinţa pierdută şi seara nebună,/ Se-nvârt ca o aură arsă de vreme,/ Iubirea aş vrea ca în vis să mă cheme… (Iubirea specială).
Faptul că poeta este şi o excelentă muziciană (atenţie, nu cântăreaţă!) se relevă şi din cantabilitatea versurilor şi, de ce nu, a trăirilor sale construite (da, sonetul se construieşte) şi constituite într-o prozodie armonioasă în care sunetul rostirii se pliază plăcut pe semantica cuvântului scris, asemenea unei picturi în care desenul şi passe-partout-ul se îngemănează plăcut în ochiul privitorului, în cazul de faţă în polifonia cititorului.
Ostilitatea şi turpitudinea lumii în care trăieşte, iubeşte, disperă poeta creează stări de repulsie şi anxietate, angoasă şi vituperare (Mă întristez să mai privesc în jur,/ Atâta suferinţă şi prostie…), unica salvare părând refugiul şi inefabilul creaţiei şi în şansa ei de a purifica prin Puterea Cuvântului, ciclul de sonete cel mai elaborat şi profund în economia cărţii (aş spune partea hard a volumului), şi care anunţă în Alexandrina Chelu o veritabilă poetă de care, cu siguranţă, vom mai auzi.
Zbaterile (meta)fizice în a-L căuta, intui şi găsi pe Dumnezeu prin credinţă şi rugă, speranţă şi iubire, ca unică modalitate de salvare în faţa ispitelor lumeşti şi a păcatelor pământeşti, sunt redate în partea a treia a cărţii Puterea Divinului, poeta părând a-şi finaliza propria trinitate (iubire, cuvânt, divinitate), într-o deplină şi asumată atemporalitate în care El este puterea iar noi nimicmicia, El totul iar noi neantul, conform principiului biblic „Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit”: Mă arde-n mădulare Dumnezeu!/ El pare-a fi departe, dar Îl simt;/ Oricât încerc să fug, nu pot să-L mint,/ Privirea Lui străpunge gândul meu… (Mă arde Dumnezeu).
Aventura Sonetului este aventura existenţială a unei poete orădene, Alexandrina Chelu, care confirmă candoarea şi delicateţea poeziei.

Lucian Scurtu

Ţin să-i mulţumesc pe această cale poetului Lucian Scurtu pentru cronica realizată cu atâta seriozitate şi dăruire.

Read Full Post »

Poţi oferi cei 2% din impozitul pe venit din 2010 (care oricum merg la stat, dar tu poţi să-i gestionezi unde doreşti) sau 20% din impozitul pe profit (care sa nu depaseasca 3 la mie din cifra de afaceri) cu contract de sponsorizare pentru Fundaţia Rock Filarmonica, ce are ca obiective:
– menţinerea unei vieţi culturale active
– conservarea şi reactualizarea patrimoniului folcloric în forme de exprimare artistică tradiţionale şi moderniste
– aducerea tinerilor spre cultură
– valorificarea unor opere lirice prin muzică originală, având la bază o idee filosofică şi unică în lume: SONETUL MUZICAL (vezi articol)
– aducerea la cunoştinţă cetăţenilor despre aceste opere prin prezentări şi organizări de spectacole cultural-muzicale atât în ţară, cât şi în străinătate, operele Rock Filarmonicii Oradea depăşind graniţele României, prin importanţă şi diversitate

Pentru a studia realizările Rock Filarmonicii Oradea, vă invit să urmăriţi site-ul http://www.rockfilarmonica.ro, aducându-vă la cunoştinţă că ultima reuşită a lui Florian Chelu Madeva, preşedintele fondator al acestei fundaţii, este punerea pe muzică a celor 154 de sonete ale lui Shakespeare, pe numai două măsuri din Bach, operă ce s-a dovedit a fi unică în lume, după cum mari shakespearologi ai lumii au spus-o.

Fundaţia Rock Filarmonica Oradea
Cod fiscal: 12816569
Cont: RO78BTRL00501205742840XX – Banca Transilvania

VĂ MULŢUMIM!

Read Full Post »

Sonete către Mine insămi


Sonet nou

Cândva scriam sonete de iubire,
Simţind că-acestea mă-ncălzeau la suflet
Şi mă pierdeam în muzică şi sunet,
Mereu visând, naivă în simţire.

Şi nu ştiam ce-nseamnă răutatea,
Nici modernismul noilor poeme,
Doar formele rigide, clare, ferme,
În care eu plasam sinceritatea

Şi frumuseţea gândurilor mele:
Trăiri pe care le-am avut în viaţă
De până-acum. Dar azi sunt prea scârbită,

Cuvintele renasc mai greu, mai rele
Au devenit în timp, mi-e-atât de greaţă,
Nici chef să scriu nu am: sunt obosită.

Răbdarea mea

E simplu să mă rătăcesc, tăcut,
Cu gândul, între oamenii din jur,
Privirile-nţepate să le-ndur
Şi crucile din drum să le sărut.

Răbdarea este calea ce-o aleg,
Prefer să sufăr, deci mai bine tac,
Prefer s-ascult şi bine-n jur să fac,
Decât să îmi aşez pe suflet jeg.

Când ştiu că dragostea-mi va dispărea,
Când văd că lumea este tot mai rea,
Aş vrea să mor, să fug din Univers,

Să mă înec cu fiecare vers.
Iar când frumosul iar va lumina,
Probabil mă voi naşte undeva.

Neputinţa de evadare

Sub ochiul pomului de dinainte,
Eu mi-am propus o altă evadare.
Degeaba plec, e-o laşă încercare,
Acelaşi cer îl văd ca înainte.

Ca săbiile-i se îndreaptă-ncoace…
Doar în Pământ de m-aş putea ascunde
Cumva, să fac ceva, să mă confunde,
Adâncurile ce rănesc ca ace…

Îmi ard viaţa, o topesc în aburi,
Tăişurile se lovesc de maluri;
Mă oglindesc în linii verticale,

Plutesc pe valurile inegale,
De cerul se desparte-n depărtare:
Nu evadez, mă oglindesc în Soare.

Alexandrina Chelu

Read Full Post »

Nu încerca să mori…

Nu încerca să mori, căci nu-i de tine,
Eşti prea frumos să îţi doreşti de-acum,
Nici nu-ţi promite să fii nor de scrum
Întru mormântul ce nu-ţi aparţine!

Nu-i cere morţii asta, e o crimă
Născută-n tine dintr-un dor nebun,
Căci gândul e puternic şi imun
La tot ce faci, şi viaţa ţi-o reprimă!

Te entuziasmezi când suferi tare,
Dar nu eşti singurul pe-această lume,
Ce-şi plânge-amarnic soarta,-n disperare!

De ce să laşi tristeţea să-ţi consume
Tot ce-ai clădit, şi ce-ai să mai clădeşti,
Tot ce-ai iubit şi ai să mai iubeşti?

Eşti propriul tău EU

De ce, când nu te-aştepţi, apeşi pedala
Greşită,-atunci când te grăbeşti de zor?
De ce, cu fiecare lucru prins din zbor,
Ajungi mereu să-ţi depăşeşti greşeala?

Un lucru-i sfânt: nimic nu-i întâmplare,
Iar roata se roteşte, infinită,
Privirea îţi rămâne-ncremenită,
Şi nimeni nu-ţi oferă-o alinare.

Eşti singur, nu observi? Să strig mai tare?
Nu cred că merită! E un ecou
Sfârşit, lipsit de orice continuare…

Eşti propriul duh, eşti propriul tău erou,
Iar cine-i lângă tine, nu-nţelege…
Eşti propriu-ţi demon, îţi eşti propriul rege!

Triunghi îndepărtat

Cât sunt departe, nu te întrista,
Căci soarele ne este martor viu
Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu
Sub raza sa, va oglindi în ea

Câte un vers, câte un gest sublim,
Ce te vor anunţa că eu, de-aici,
Privesc acelaşi cer. Când te ridici
Să mă creezi, ca „Marele-Anonim”,

În gândul tău, cu ochiul larg deschis,
Să laşi lumina în inima ta!
Ca-ntr-un triunghi, privirea ne-o oprim

Pe-o stea, iar braţele-ntr-un cerc închis.
Când depăşim imaginaţia,
Cu Universul ne sărbătorim!

Alexandrina Chelu

Read Full Post »

Poţi oferi cei 2% din impozitul pe salariu din 2009 (care oricum merg la stat, dar tu poţi să-i gestionezi unde doreşti) pentru Fundaţia Rock Filarmonica, ce are ca obiective:
– menţinerea unei vieţi culturale active
– conservarea şi reactualizarea patrimoniului folcloric în forme de exprimare artistică tradiţionale şi moderniste
– aducerea tinerilor spre cultură
– valorificarea unor opere lirice prin muzică originală, având la bază o idee filosofică şi unică în lume: SONETUL MUZICAL (vezi articol)
– aducerea la cunoştinţă cetăţenilor despre aceste opere prin prezentări şi organizări de spectacole cultural-muzicale atât în ţară, cât şi în străinătate, operele Rock Filarmonicii Oradea depăşind graniţele României, prin importanţă şi diversitate

Pentru a studia realizările Rock Filarmonicii Oradea, vă invit să urmăriţi site-ul http://www.rockfilarmonica.ro, aducându-vă la cunoştinţă că ultima reuşită a lui Florian Chelu Madeva, preşedintele fondator al acestei fundaţii, este punerea pe muzică a celor 154 de sonete ale lui Shakespeare, pe numai două măsuri din Bach, operă ce s-a dovedit a fi unică în lume, după cum mari shakespearologi ai lumii au spus-o.

Fundaţia Rock Filarmonica Oradea
Cod fiscal: 12816569
Cont: RO78BTRL00501205742840XX – Banca Transilvania

VĂ MULŢUMIM!

Read Full Post »

Older Posts »