Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2010

În cadrul Comunităţii Evreieşti din Oradea s-a născut, în urmă cu 8 ani, un ansamblu de dansuri israeliene, din iniţiativa tinerei evreice Kővári Katalin, născută din ambii părinţi evrei, care de peste 20 de ani vine necontenit să-şi cinstească religia, să-şi cunoască poporul şi cultura. A terminat deja Masterul în Psihologie, a înfiinţat grupul de dansuri israeliene „Or Neurim” (Lumina tinereţii) în 2002, iar în 2005 a înfiinţat şi trupa de copii „Tikva” (Speranţă), unde îi învaţă să cânte şi să danseze. Pe lângă aceste activităţi, Katalin are o voce foarte frumoasă, ea interpretând jazzul cu o profunzime aparte, având o colaborare reuşită cu trupa „Hakeshet Klezmer Band”, condusă de dl. Andrei Seidler.
În cadrul ansamblului s-au perindat o serie de tineri evrei sau neevrei care au dorit să ducă mai departe această tradiţie: ori dansuri evreieşti tradiţionale, ori dansuri moderne israeliene, pentru ca publicul ascultător să cunoască şi altceva decât ceea ce se dă pe post toată ziua, sau ce este la modă la ora actuală. Unii tineri au stat mai mult, alţii mai puţin, în funcţie şi de studii sau profesiile lor, care le-au îngreunat posibilitatea de a mai dansa.
De-a lungul timpului, ajutorul oferit în coregrafie din partea dnei. prof. Bodor Zsuzsa a fost de un real folos. Dintre cei mai vechi dansatori, îi avem pe: Kővári Katalin, Boros Konrád Pál, Szabó Beata, Maia Teszler, Rosenzveig Victor, Nandor Tipter, Füto Ildiko, Henriette Rostas, Homonnai Edith, Ezri Cristian, iar printre cei noi: Alexandrina Chelu, Bohm Irit, Bohm Ofir, Edina Jude, Ioana Canalaş, Angela Hanga si Nadejda Ciuhalov. Ulterior, unii au renunţat, alţii au rămas, alţii au plecat cu studiile sau au părăsit definitiv ţara. Important este că întotdeauna s-au găsit între ei voluntari care să ţină pe picioare această trupă, iar felicitările nu au întârziat să apară: în 2006 s-a participat la un concurs de dans la Bistriţa, unde s-a obţinut premiu special, apoi s-a participat cu trupa la diferite spectacole evreieşti în ţară: la Festivalul din Sibiu în 2007 – Capitală Culturală Europeană, la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, la Festivalul Proetnica din Sighişoara, la Debrecen, la Timişoara, la concursul „Dansez pentru tine” etc.
Ar merita ca această trupă de dansuri să iasă mai mult în lume să să arate tot ce poate comunitatea evreiască să ofere publicului iubitor de artă, cultură, dans, frumos.

Anunțuri

Read Full Post »

Uneori nu există cuvinte destule pentru a putea să exprimi o durere pricinuită de pierderea unui om puternic şi valoros, pe care l-ai cunoscut şi te-a încântat cu talentul, grija, frumuseţea şi bunătatea sa. Lavinia Steer, cunoscuta artistă – regizor de teatru şi arbitru de câini, mamă şi prietenă, va rămâne în gândurile noastre un suflet curat care nu merita să ne fie luat atât de curând, însă cine ştie, poate acolo va fi mai bine pentru ea, şi în general pentru astfel de oameni, care nu sunt apreciaţi pe pământ, cum e cazul multor artişti care au plecat dintre noi.
Pentru cei care nu au cunoscut-o, o postare din Adevărul.ro vă va lumina puţin. Merită!
http://www.adevarul.ro/locale/oradea/Lavinia-Steer-valoros-sistemul-intr-un_0_382762218.html

Cu tot sufletul, condoleanţe familiei îndoliate, doamnei prof. Elena Steer şi prietenei Olivia Steer, un gând bun şi sincer din partea întregii familii Chelu.

Un simbol, un ultim cuvânt, o poeziei dragei Lavinia, scris sub o urmă de tristeţe şi dezamăgire, în acelaşi timp, faţă de acest sistem în care trăim.

Unui om deosebit (Lavinia Steer)

Mă înspăimânt când văd cum trece vremea
Şi oamenii pe care îi admir se duc,
Mă-ntreb ce timpuri eu atunci o să apuc,
Pierdută-n agonie,-n rând cu lumea…

La-nmormântare-a zis un preot bine:
„Fii bun, căci e merindea ta în ceruri”,
Şi lasă-n jurul tău doar zâmbet, pururi,
O amintire-a omului din tine!

Nu eşti un simplu om, eşti o artistă,
Şi vei rămâne-n veci, căci chipul tău
A-nseninat o serie de oameni

Ce-acum au plâns, ascunşi de o batistă.
Acum, ce să mai zic? Mi-e mult prea rău,
Ştiind că alţii lângă tine-s nimeni…

Alexandrina Chelu

Read Full Post »

Sonete către Mine insămi


Sonet nou

Cândva scriam sonete de iubire,
Simţind că-acestea mă-ncălzeau la suflet
Şi mă pierdeam în muzică şi sunet,
Mereu visând, naivă în simţire.

Şi nu ştiam ce-nseamnă răutatea,
Nici modernismul noilor poeme,
Doar formele rigide, clare, ferme,
În care eu plasam sinceritatea

Şi frumuseţea gândurilor mele:
Trăiri pe care le-am avut în viaţă
De până-acum. Dar azi sunt prea scârbită,

Cuvintele renasc mai greu, mai rele
Au devenit în timp, mi-e-atât de greaţă,
Nici chef să scriu nu am: sunt obosită.

Răbdarea mea

E simplu să mă rătăcesc, tăcut,
Cu gândul, între oamenii din jur,
Privirile-nţepate să le-ndur
Şi crucile din drum să le sărut.

Răbdarea este calea ce-o aleg,
Prefer să sufăr, deci mai bine tac,
Prefer s-ascult şi bine-n jur să fac,
Decât să îmi aşez pe suflet jeg.

Când ştiu că dragostea-mi va dispărea,
Când văd că lumea este tot mai rea,
Aş vrea să mor, să fug din Univers,

Să mă înec cu fiecare vers.
Iar când frumosul iar va lumina,
Probabil mă voi naşte undeva.

Neputinţa de evadare

Sub ochiul pomului de dinainte,
Eu mi-am propus o altă evadare.
Degeaba plec, e-o laşă încercare,
Acelaşi cer îl văd ca înainte.

Ca săbiile-i se îndreaptă-ncoace…
Doar în Pământ de m-aş putea ascunde
Cumva, să fac ceva, să mă confunde,
Adâncurile ce rănesc ca ace…

Îmi ard viaţa, o topesc în aburi,
Tăişurile se lovesc de maluri;
Mă oglindesc în linii verticale,

Plutesc pe valurile inegale,
De cerul se desparte-n depărtare:
Nu evadez, mă oglindesc în Soare.

Alexandrina Chelu

Read Full Post »