Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Antologia Subiectivă a Sonetului Mondial’ Category

Imagine

Un sonet ce în această seară mi-a frânt inima…

Se pregătesc lucruri măreţe în astă lume… pentru 2014! Acestea vor veni din ROMÂNIA!

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere;

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe;
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere;

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine;

şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri – cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

Traducerea: acad. C. D. Zeletin

Anunțuri

Read Full Post »

250px-Jean_Antoine_de_BaïfJean-Antoine de Baif (1530-1587) nu are nevoie aici de nicio prezentare… iată-l! 

Poezia lui reflectă adevărul în forma sa cea mai satirizată!

 

 

 

Cetitorii ciudaţi

 

Cam ce subiect s-alegem ca să placă?
Sunt riscuri mari să cânţi dumnezeirea,
Nici prea serios nu e să cânţi iubirea,
Satira supără pe cine-atacă.

Iar ţării dacă-i plângi nenorocirea
Cei mari se poate neplăceri să-ţi facă
Şi cu idila nimeni nu se-mpacă,
Doar îngerii iar mai răbda cetirea.

Ei, comedia merge-n latineşte!
Spre-a mă feri de-a înfrunta prosteşte
Dispreţul unora, cum fac anume?

Te temi de-o neplăcută-ntorsătură?
Te uiţi la una şi la alta lume?
Atunci te-aş sfătui să taci din gură.

(trad.  Alexandru Rally)

Read Full Post »

Copy of 25Azi m-am oprit asupra distinsului domn Lucian Munteanu, de profesie medic, dar mare iubitor de artă şi cultură. Asemeni nouă, celor care „slujim” poezia în formele sale cele mai delicate, cele mai nobile, a ajuns să iubească SONETUL atât de mult, încât aproape la două zile primesc câte un „cadou” prin „poşta electronică”, încât abia dacă-mi pot stăpâni lacrimile de bucurie.

În prezent, gândim un proiect de atragere a iubitorilor de literatură înspre sonet, prin evenimente periodice, întâlniri cu poeţii, recitări, momente muzicale, chiar concursuri literare etc. Ideea înfiinţării unei „Şcoli de Sonet” la Oradea îi aparţine poetului-avocat Paşcu Balaci şi ne vom aduce contribuţia la acest proiect cu toate forţele noastre fizice şi intelectuale.

Un sonet emoţionant al dlui. Lucian Munteanu, pe care doresc să vi-l transmit, este „SONETUL” – un prim sonet dedicat însuşi sonetului ca formă fixă de poezie, supranumit şi „regele poeziei”.

Sonetul

De când cunoaştem ce au scris poeţii
Dând vers rotund simţirii lor profunde,
Ce naviga pe-oniricele unde,
Călăuzit de curcubeul vieţii,

De-atunci, de mult, de câte veacuri pline?
Inima lor născu sonet romantic
Ce-a fost mereu o gazdă, un paharnic
Menit ca să deschidă porţi sublime

Aezilor, cu vise de smaralde,
Ce-şi acordau lăuta să dezmierde
Oricare suflet tânăr ce se pierde
În focul setei de săruturi calde.

Să nu vă mire, e în starea firii:
Sonetul este fratele iubirii.

Noru Silvan
Oradea, marţi .19.februarie.2013

Read Full Post »

În noaptea aceasta mi-a căzut în mână o cărticică mică de buzunar, cu titlul: „Ferestre şi oglinzi”, de Viorel Ghiorghiţă. Mi-am zis: nu cunosc. Dar totuşi eu sunt curioasă, aşa că am urmărit îndeaproape editura, este vorba de Dacia… arhicunoscuta editură Dacia, iar spre surprinderea mea, prefaţa este scrisă de Ştefan Aug. Doinaş, ceea ce nu e de ici de colo. Anul 1985… ce an, ce vremuri.
.
Am deschis şi am rămas fermecată. Am început să citesc… sonet după sonet. Dar în mod special m-a izbit chiar primul din volum, şi anume „S-ar fi putut să fie” ceea ce mi-a adus aminte de Modulaţiile Fiinţei ale lui Constantin Noica, din cartea „Sentimentul românesc al fiinţei”, printre primele cărţi de filosofie citite de mine. Modulaţiile priveau practic aceste creaţii gramaticale fenomenale din limba română şi o flexibilitate în formă şi sens ale verbelor româneşti, care mi-au rămas în suflet, încât chiar şi eu însămi am compus un sonet dedicat lui Constantin Noica, numit: „Aşteptarea Fiinţei”, folosind modulaţii precum: „Ar fi să fie, ar fi fost să fie, va fi să fie, va fi fost să fie…”.
.
Acum însă… m-am delectat cu sonetele superbe ale scriitorului arădean Viorel Gheorghiţă, care pe lângă că era un bun sonetist şi memorialist, a fost o victimă a regimului comunist, fiind deţinut politic timp de 10 ani de zile, în urma a două arestări consecutive, pentru „propagandă în favoarea unui fost partid politic”.
.
.
S-ar fi putut să fie
.
S-ar fi putut, într-o anume vreme,
Frumuseţea ta, desprinsă din visare,
Pe limba ei, cu dulce-ntruchipare,
Să prindă grai şi iar să mă recheme…
.
Iar eu s-ar fi putut să-ţi cresc în cale,
Cu trup înmiresmat ca toporaşii,
În neaua mieilor, să-ţi număr paşii,
Să mângâi slova împlinirii tale.
.
S-ar fi putut…şi parcă trec prigorii
Pe şes sărat, în zbor cu osteneală,
Să-mi colbăie-nţelepţii de cerneală,
Că n-am iubit aşa ca toţi feciorii.
.
O, pasăre de foc în cuib de nea,
Pe cerul vânăt s-a mai stins o stea…
.
.
PS: Fotografia o am de la revista Agero, căci nicăieri în altă parte nu am putut să-i găsesc autorului chipul.

Read Full Post »

  1. În seara aceasta m-am gândit la Iulia Hasdeu, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, care la doar 18 ani a încetat din viaţă, lăsând în urma ei o operă minunată: a scris poezie, piese de teatru, era interesată de filosofie şi muzică… Iată un sonet postat pe internet în premieră:

DEZGUST
Aspectul viciului adânc mă doare.
Refugiu nu-i ca mintea să-l conceapă,
El te-nconjoară, straniu, ca o apă
C-un val ucigător să te doboare!

Şi nepăsarea-n sânul ei îl are,
Adesea din sarcasmul lui se-adapă,
În orice rele un făgaş îşi sapă
Şi omu-i e complice până moare.

Cum n-am trăit în zilele antice
Să fi tors lână-n praguri de portice
Şi-n gineceu să-mi fi ascuns făptura.

Că doar acolo, inima iubită
Era mereu mereu adăpostită,
Fugind de el i-ar fi lăsat doar ura.

 

Read Full Post »

M-a cuprins dorul şi dragul de ţară şi, în cumplita-i soartă actuală, mă gândesc că nu strică un sonet al primului reprezentant al simbolismului în literatura română, Alexandru Macedonski, o figură marcantă a rondelului, un adevărat model pentru tinerii din vremea respectivă (anii 1870-1920).

Sonetul din zări 

Eu vin din zări cumplite – din trista ţară-n care
Mimosa simţitoare ori lotusu-azuriu
Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu,
Iar negru unde viaţa e plânset sau oftare.

Acolo e târârea o lege pentru-oricare
Şi toţi sunt stârpitura grozavului pustiu…
Din tot ce-a fost din suflet nimic nu mai e viu
Decât un smârc de vicii şi altul de-aiurare.

Şi totuşi împotriva pustiei rânjitoare,
Sub ura pentru rază şi ura pentru floare,
Sub noaptea frământată de chinuri ce zdrobesc,

Lipsit chiar de speranţă, sleit chiar de credinţă
Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sârguinţă,
A mea, această ţară căci este – ş-o iubesc.

Read Full Post »

Galileo Galilei, supranumit şi „părintele ştiinţei moderne”, a fost fizician, matematician, astronom şi filosof italian. A scris SONET(E).
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Galileo Galilei
(1564-1642)

În vremuri vechi, când bântuia-n duiumul
De nebunii furia şi violul,
Gândea-mpăratul crud, prin rotogolul
Ce-l ridica de prin măceluri fumul:

„Am pus stăpân pe-mpărăţie scrumul,
Iar pe clădiri şi temple-am pus pârjplul!
Deschide sudul ars, deschide polul,
În pilde, măreţiei mele drumul…”

La fel şi doamnei mele, care-şi face
Din matostat de nepătruns zidire
În timp ce plânsul meu îi creşte-aspreţea,

Când vede fără milă că n-am pace,
Ades îi scapă apriga rostire:
„În focul tău lucească-mi frumuseţea!”

(trad: C. D. Zeletin)

O adaptare muzicala de ROCK FILARMONICA ORADEA (Florian Chelu Madeva):

Read Full Post »

Older Posts »