Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2011

Începând cu anul 2003, tatăl meu, Florian Chelu Madeva, a reuşit să se împună muzical prin „exploatarea” fără margini a Sonetului muzical, prin similitudine cu cel literar, având la bază o solidă documentare şi mai ales o cultură de necontestat, filosofică, folclorică, muzicală, istorică. Nu putem da un verdict în ce priveşte apropierea sa faţă de sonet, ca formă fixă de poezie, dar ştim cu siguranţă din istorie că acesta s-a dezvoltat considerabil din Renaştere până acum, a avut o largă „aplicabilitate”, o Universalitate (prin forma sa strictă), o adevărată provocare pentru poeţi, şi nu numai. Ne-au uimit prin abordare Leonardo da Vinci sau Constantin Noica, recunoscuţi pentru alte domenii ale artei şi ştiinţei, nu pentru poezie, şi totuşi au scris sonet. Provocarea a constat prin faptul că acest gen de poezie aducea o rigoare tuturor elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură. Ba chiar şi conţinutului: finalul fiind mereu o concluzie.

Tatăl meu a reuşit în 2005 să uneasca poeţii şi compozitorii bihoreni întru sonet prin realizarea CD-ului „Sonet bihorean”, unde poeţi precum: Alexandru Andriţoiu, Horvath Imre, Teodor Crişan, Ion Davideanu, Arany Janos, Diana Crisia, Dimitrie Bălan, Fabian Imre, Lucian Scurtu, Gheorghe Pituţ, Fabian Sandor, Romulus Vulpescu, Kazinczy Ferenc, Alexandru Şereş, Paşcu Balaci, Florian Chelu, Kinde Annamaria, apar pe acest volum, iar în mod deosebit Ioan Moldovan şi Ana Blandiana au scris sonet la propunerea tatălui meu, deşi dl. Moldovan a recunoscut că nu este un gen de poezie abordat de domnia sa. Poeţii Lucian Scurtu şi Alexandru Andriţoiu sunt renumiţi pentru sonetele sale, nemaivorbind că poetul-avocat Paşcu Balaci are în palmares sute de sonete scrise cu o îndemânare impecabilă, debutând chiar cu un volum de sonete în 1994. În ce priveşte compozitorii, aici a fost nevoie de un îndemn mai puternic din partea tatălui meu, ba chiar de o informare temeinică a acestora cu privire la forma muzicală, pe care trebuiau să o utilizeze în compoziţia lor, tema fiind preluată din J.S. Bach. Între compozitori amintim pe: Boross Ludovic, Bader Oliver Robert, Călin Pop (Celelalte Cuvinte), Meda Horjan (Meda Music), Emil Sauciuc, Orban Miklos, Bokor Barnabas, Gavrucza-Nagy Laszlo, Balogh Joe, Gabriel Băruţa (Hotel FM), Florian Chelu Madeva.

Pentru început, voi lansa deci provocarea ca fiecare persoană (indiferent de profesie, principii, etnie, sex, religie, temperament sau studii) care se simte capabilă şi ar dori să să scrie un poem de acest fel, sonet, formă fixă, să încerce şi să împărtăşească cu noi (cititorii) creaţia sa printr-un comentariu la acest articol. Această încercare s-ar putea finaliza cu realizarea unei antologii, în care să cooptăm cât mai mulţi iubitori de poezie, deveniţi ulterior creatori (de asta mă voi ocupa eu, dacă am suficiente sonete). E o încercare zic eu, frumoasă, interesantă, în care putem să cunoaştem în primul rând această formă de poezie, să ne încercăm simţul rigurozităţii exprimării şi să ne găsim curajul de a pune în formă o idee, un gând, o trăire.

Voi explica cu foarte mare atenţie şi în detaliu ce presupune un sonet, pentru fiecare viitor creator:

Reguli:
1. Sonetul să fie alcătuit din 14 versuri, 2 catrene (catren-strofă cu 4 versuri) şi 2 terţine (terţină-strofă cu 3 versuri), sau 3 catrene şi un distih (distih-strofă cu 2 versuri)
2. Rima trebuie să fie a-b-b-a (adica rimă îmbrăţişată) la catrene, iar la terţine poate fi a-b-c a-b-c sau a-a-b b-c-c sau altă formă. E cea mai simplă formulă.
3. Măsura trebuie să fie egală sau simetrică: decasilab sau endecasilab, adică versurile pot fi de 10 sau 11 silabe, chiar şi de 12 (vers alexandrin).
4. Ritmul este unul din cele mai importante aspecte, şi anume acesta trebuie să fie IAMBIC, e specific sonetului. Adică prima silabă este neaccentuată, iar a doua este accentuată (şi tot aşa, alternativ, până la ultima silabă – a 10-a, a 11-a sau a 12-a, în funcţie de măsura aleasă).
În final, să scrieţi numele Dvs, vârsta, profesia, ceva ce vă individualizează.

Acestea ar fi regulile minime legate de prozodie, de structură, de formă. Conţinutul e la îndemâna şi experienţa fiecăruia, însă ca regulă generală, ultimul vers sau ultimele două (când avem distih – sonet shakespearian), trebuie să reprezinte concluzia. Şi încă un sfat, preluat de la dl. Paşcu Balaci: „Biblia oricărui sonetist este dicţionarul de rime”. O să aveţi nevoie.

Mult succes şi m-aş bucura să interacţionez cu cât mai mulţi scriitori! 🙂
Pentru a va motiva putin, va spun ca cele mai bune sonete vor primi cate UN CD semnat Rock Filarmonica Oradea 🙂

Read Full Post »

Teamă: la fel simt şi eu în această lume plină de „confuzii”, însă „rătăcitor” mă aventurez în a mai transmite câte un sonet cititorilor mei, fiecare plin de profunzime. Voi reveni pe „scena” blogului, când voi mai avea răbdarea şi motivaţia necesare. Vă mulţumesc şi sper să gustaţi sonetul marelui scriitor Alexandru Andriţoiu, bun sonetist, fost redactor-sef al Revistei Familia. În 2006, unchiul meu şi scriitorul Marin Chelu, respectiv tatăl meu Florian au scos o carte intitulată „Aura Sonetului”, o antologie cu sonetele scriitorului Andriţoiu.

Teamă

Rătăcitor prin codrii de confuzii
am scris cu teamă fiece cuvânt.
Unde mi-s anii purii, cerţii, cruzii
în cari ştiam ce vreau şi cine sunt?

Lunatică, fântâna de iluzii
adapă azi o gură de pământ.
Dar foştii picuri de-ape, auzi-i
departe-n timp şi spaţii incantând.

De literă mi-e teamă ca de-un şarpe
mă tem de punct ca de un glonte laş.
Mă-ascund în spatele acestor harpe
din cari cântau aezii uriaşi.

Încep o strofă şi-i amân sfârşitul
Şi schimb stiloul nobil cu grafitul.

Read Full Post »