Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2012

Continuarea citatelor deosebite …

„Unde numai cei culţi, singuri,  vor să producă şi să prăsească fie în educaţiunea copiilor, ori în influenţă literară asupra publicului. Acolo semidoctismul şi secăciunea, fraza goală, e aproape. Orice răsad al culturii trebuie să pornească însăşi de la ştiinţă, nu se poate semăna făină, numai grâu din care se face făina” – Mihai Eminescu, Mss. 2258, f. 181

„Nu este popor în lume care să aibă mai mare atragere de inimă către poezie, să afle mai multă plăcere în cântece, decât românul” – Andrei Mureşanu

„Pulsând acea energie nevăzută care dă vigoare şi har oricărei creaţii, literatura populară este inima oricărei culturi. Atunci când o operă de artă se manifestă ca esenţializare supremă, simţim şi regăsim în toată măreţia lor bătăile ei sonore. Descoperirea folclorului nu poate fi decât garanţia şi promisiunea unor şi mai mari descoperiri” – Mihai Coman

„Intenţia noastră a fost de a sublinia puterea de exprimare a ţăranilor români care, în condiţii potrivnice, au reuşit să ne transmită reprezentative mărturii ale unei existenţe de veacuri” – Aurel Chiriac

„Dacă putem fi mândri de ceva, poezia populară, acest izvor nesecat de idei mari, este acel veşmânt cu care ginta noastră străluceşte ca o regină” – Miron Pompiliu

„Cultura sătească este aparent anonimă. La baza culturii ţărăneşti, este tot personalitatea ţăranilor, dar o personalitate anonimă. Adevărurile din lumea rurală răsar aşa, ca brazii, ca fagii” – Petre Ţuţea

„Folclorul nostru, în toate manifestările sale, e creaţie de popor sărac, ceea ce nu-l împiedică să fie mai valoros şi mai bogat decât al multor neamuri trăite în belşug” – Liviu Rebreanu

„Scopul înfiinţării Biblioteca Poporală vă este nobil din toate punctele de vedere, şi mai ales din acel al dezvoltării simţului naţional, atât de moleşit şi ameninţat a se pierde în secolul nostru materialist, egoist şi sărăcăcios de fapte mari şi nepieritoare” – Ion Creangă

„Cunoaşterea, studierea şi păstrarea acestor comori sfinte ale neamului, din care se poate vedea o lume a gândului deschis şi a simţirii adânci, e de mare folos, căci ele sunt expresia cea mai vie a caracterului naţional şi ele pot folosi la dezvoltarea patriotismului în popor. La cunoaşterea naţionalităţii noastre pot folosi literaturii culte poeţilor, istoricilor, filologilor, psihologilor, pot folosi ca hrană spirituală” – Constantin Rădulescu Codin

„Dar o plăsmuire poporană nu poate şi nu se cuvine să rămâie străină de creaţiunile artistice culte. Poporul şi-a dat forma peste care nu se mai poate trece. Rămâne ca personalităţile creatoare să ne dăruiască plusurile pe care le aşteptăm” – Dumitru Colţea

„Când omul are noroc să muncească în piatră seacă şi tot câştigă. M-am pomenit cu furca torcând şi cu druga îndrugind straie. Atunci se lucra, nu ca acum” – George I. Pitiş

„Unele poezii se păstrează în popor prin obicei. Prin puterea tradiţiei continuă să fie cântate chiar şi atunci când nu mai corespund unui mod special de a simţi, concretizat în ele. Între ce este şi ce a fost, mintea noastră trebuie să întindă mereu punţi de lumină” – Ovid Densuşianu

„În fiecare om Universul se opinteşte. Omul e o întrebare? Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului” – Mihai Eminescu, Mss. 2262, f. 42v

 

Anunțuri

Read Full Post »

ImagineIată cele mai frumoase citate despre folclor ale marilor personalităţi româneşti pe care le regăsim în CD-ul „Asemeni oglinzilor”, în proiectul COLENDA (Rock Filarmonica Oradea).

„Ceea ce e etern nu e esenţial pentru om. Cercul activităţii sale, ţintele sale, sunt îndreptate pur şi simplu asupra formelor, în cel mai larg înţeles al cuvântului. Dezvoltarea acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său spirit, iată misiunea lui, dacă o putem numi misiune” – Mihai Eminescu, Mss. 2262, f.2

„S-a ajuns astfel ca zonele folclorice cuprinse între Crişuri şi Barcău să fie considerate azi între cele mai interesante arii ale creaţiei româneşti” – Monica Brătulescu

„Nu te poţi împlini decât aproape de originile tale. Că a fi nu e cu putinţă decât înăuntrul propriei tale etnii” – Iosif Vulcan

„Înaintaşii nu sunt modele de copiat, ci puncte de plecare pentru creaţia nouă” – Tache Papahagi

„Una din caracteristicile cele mai interesante ale folclorului românesc este pentru că el se transformă în permanenţă” – Teodor T. Burada

„Folclorul reprezintă, la orice popor, un nepreţuit şi inepuizabil izvor în a cărui undă artiştii culţi de toate categoriile pot afla teme sau motive interesante de tratat. Iar uneori chiar măiestre modele de urmat în ce priveşte expresia artistică. De aceea, familiarizarea cu folclorul naţional se impune ca o imperioasă datorie pentru autorul de artă cultă” – Traian Mârza

„Poezia populară, deşi negreşit poezie, în înţelesul cel mai deplin al termenului, îşi are totuşi specificitatea sa fenomenologică, decurgând din statutul particular al tradiţiei orale şi al cântecului cu care este simbolic înfrăţită” – Bela Bartok

„În drumul lung parcurs de colindă pe calea oralităţii, ea a suferit mutaţii, atât în plan poetic, cât şi melodic.  O parte din melodiile originale au trecut în uitare, ducând la o restrângere a lor, aşa încât, tot mai multe melodii au devenit călătoare, repetându-se la texte deosebite şi diferite” – Ioan Slavici

„Din muzica populară românească se înalţă o melancolie ciudată, şi totuşi nu sunt sigur că expresia melancolie e cu desăvârşire potrivită. Ea este extrem de rafinată şi de o bogăţie de neînchipuit” – Crăciun Parasca

„Poezia noastră populară, atât de originală, atât de variată, atât de frumoasă, şi atât de strâns unită cu amintirile Antichităţii” – Bogdan Petriceicu Haşdeu

„Spaţiul în care s-au întruchipat Zalmoxis, Orfeu şi misterele Mioriţei şi ale meşterului Manole nu şi-au secătuit izvoarele de creaţie. Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” – Ioan G. Bibicescu

„Occidentul nu mai are folclor. Nouă însă ne-au mai rămas Bihorul şi Maramureşul. Dar în curând vor dispărea şi acestea” – Zamfir Dejeu

„Va să zică numai arta naţională are raţiunea de a fi. Numai ea naşte în inimele indivizilor întărirea şi intensivitatea acelui simţământ subiectiv care-i face ca toţi să se numere de membri aceluiaşi corp. Însă, cu cât părţile sunt mai legate una de alta prin spiritul lor, cu atât întregul e mai solidar. Cu cât sunt mai multe direcţiuni ale spiritului într-o ţară, cu atât merge mai rău ţara şi poporul acela” – Mihai Eminescu Op. Polit. I, 305

Recitatori: îndrăgitul actor Marcel Popa (Dzeu să-l odihnească) şi compozitorul Florian Chelu Madeva (realizatorul proiectului COLENDA)

Read Full Post »

În noaptea aceasta mi-a căzut în mână o cărticică mică de buzunar, cu titlul: „Ferestre şi oglinzi”, de Viorel Ghiorghiţă. Mi-am zis: nu cunosc. Dar totuşi eu sunt curioasă, aşa că am urmărit îndeaproape editura, este vorba de Dacia… arhicunoscuta editură Dacia, iar spre surprinderea mea, prefaţa este scrisă de Ştefan Aug. Doinaş, ceea ce nu e de ici de colo. Anul 1985… ce an, ce vremuri.
.
Am deschis şi am rămas fermecată. Am început să citesc… sonet după sonet. Dar în mod special m-a izbit chiar primul din volum, şi anume „S-ar fi putut să fie” ceea ce mi-a adus aminte de Modulaţiile Fiinţei ale lui Constantin Noica, din cartea „Sentimentul românesc al fiinţei”, printre primele cărţi de filosofie citite de mine. Modulaţiile priveau practic aceste creaţii gramaticale fenomenale din limba română şi o flexibilitate în formă şi sens ale verbelor româneşti, care mi-au rămas în suflet, încât chiar şi eu însămi am compus un sonet dedicat lui Constantin Noica, numit: „Aşteptarea Fiinţei”, folosind modulaţii precum: „Ar fi să fie, ar fi fost să fie, va fi să fie, va fi fost să fie…”.
.
Acum însă… m-am delectat cu sonetele superbe ale scriitorului arădean Viorel Gheorghiţă, care pe lângă că era un bun sonetist şi memorialist, a fost o victimă a regimului comunist, fiind deţinut politic timp de 10 ani de zile, în urma a două arestări consecutive, pentru „propagandă în favoarea unui fost partid politic”.
.
.
S-ar fi putut să fie
.
S-ar fi putut, într-o anume vreme,
Frumuseţea ta, desprinsă din visare,
Pe limba ei, cu dulce-ntruchipare,
Să prindă grai şi iar să mă recheme…
.
Iar eu s-ar fi putut să-ţi cresc în cale,
Cu trup înmiresmat ca toporaşii,
În neaua mieilor, să-ţi număr paşii,
Să mângâi slova împlinirii tale.
.
S-ar fi putut…şi parcă trec prigorii
Pe şes sărat, în zbor cu osteneală,
Să-mi colbăie-nţelepţii de cerneală,
Că n-am iubit aşa ca toţi feciorii.
.
O, pasăre de foc în cuib de nea,
Pe cerul vânăt s-a mai stins o stea…
.
.
PS: Fotografia o am de la revista Agero, căci nicăieri în altă parte nu am putut să-i găsesc autorului chipul.

Read Full Post »