Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2020

Încep printr-un titlu pompos, poate prea opulent pentru o capacitate rezonabilă de înțelegere, însă e nevoie de a folosi absolut toate cuvintele Dicționarului explicativ al limbii române, dacă se cere, pentru o definire satisfăcătoare. Nu sunt profesor de Limbă Română, nici nu pretind a mă prezenta în vreun fel anume, dar sunt totuși un absolvent de liceu pedagogic și iubesc Limba Română. Nu știu dacă e suficient, dar prin tot ce fac, respect limba. Și orice limbă a globului. Înainte de a-mi da vreun credit, vă rog citiți cu răbdare aceste gânduri… Nu voi scrie mult.

Sunt un om de cultură născut și crescut într-o familie de intelectuali, nu mă pot dezice (chiar dacă aș dori) de familia în care m-am edificat, poate unii pe bloguri de socializare m-or fi definit cine știe ce ”pseudointelectuală” sau vreo ”afurisită” social vorbind, dar asta doar pentru că activitatea mea s-a rezumat la a mă ocupa de firmă (afacerea începută de mama mea, Iuliana Chelu) și de artă. În activitatea artistică aleasă, nu a existat timp de socializare, jocuri, coafor, cosmetică etc. Multe din preocupările dese ale unei femei au lipsit din zona mea de cuprindere. Nu spun că e bine, nu spun că e nici rău. Constat doar că, la o anumită vârstă, faci un bilanț, descoperind ce poți aduce tu în plus societății prin ceea ce ești și faci, și când e momentul să te ocupi și de tine însuți/însăți.

Comercial vorbind, cu siguranță operele noastre literar/muzicale nu se încadrau, dar exista bucuria sufletească de a aduce la lumină autori așezați pe o scară de valori a regiunii noastre, a țării noastre. De ce nu, s-au depășit granițele, atingând astfel ”vârfuri” lirice europene sau chiar mondiale. Valorificate, prin noi, prin muzică…

Am învățat (omul cât trăiește învață) să mă folosesc de posibilitatea obținerii unor finanțări, dacă nu aveam parte de sponsorizări. Orice act cultural costă, că vorbim de un CD, de o carte sau chiar de un spectacol. În acest fel, ne-am mulțumit cu ce primeam. Presupunem că aveam planuri mai mari, dar în loc de 9000 lei, am primit 4000 lei. Sunt bani primiți, nu luați, așadar ne-am bucurat că putem realiza o parte din ceea ce ne-am propus, fără să considerăm această scădere vreo jignire. Nici într-un caz. Sunt multe proiecte care merită finanțate, iar cu cât sumele sunt împărțite echitabil, asociațiile își pot urmări cât de cât scopurile pentru care s-au pregătit.

Am făcut proiect Eminescu la 150 de ani de la debut, proiect Shakespeare la 450 de ani de la naștere, Avram Steuerman-Rodion la 100 ani de la moarte, Elvira Lerințiu la 50 de ani de activitate (cântăreață de muzică populară, bihoreancă, Dumnezeu să o odihnească), și multe alte proiecte. De ce atât de diverse? De ce nu doar bihoreni? De ce nu doar români? De ce mai multe genuri muzicale?

Nu, noi nu ne înscriem în vreun tipar. Tiparul nostru este valoarea. Este recunoștința. Este respectul față de tot ceea ce este între granițele noastre, dar și dincolo de ele, cât timp posibilitățile intelectuale ne mai ajută. Valorificăm tot ce poate fi valorificat. Explorăm tot ce poate fi explorat. Nu ne dăm noi originali și deștepți, cât timp încă mai sunt opere de dezgropat din arhivele istoriei, demne de a fi aduse la lumina tiparului, și chiar pe scenă, în cazul nostru.

De ce ”spațiu mioritic românesc”? Nu fac pe vreo patrioată înfocată, pe vreun activist român, din diaspora, care se dă mare iubitor de România, nu fac nici pe vreo intelectuală pe care trebuie să o ascultați, nu fac nici pe un român sfios să-și părăsească țara.

Urmăresc ceva foarte simplu.

Cultural vorbind, nu există o ruptură ușoară de sângele nației noastre, nu ne putem obișnui atât de ușor cu mâncare chinezească sau cu burgeri americani. Organismul nostru este construit, după multe cercetări medicale, și în funcție de mediul geografic, meteorologic și geologic în care ne-am născut. Nu e interzis să încerci mâncăruri universale, dar cu siguranță cel mai bine te vei simți, gastronomic vorbind, după o mămăligă, o slănină cu ceapă sau o gură de pălincă.

E bine să fim rezonabili și adaptați mediului: cultural, spiritual, alimentar, istoric. Să nu aruncăm cu pietre nici în Biserică (fiindcă e la modă), are și ea rolul ei, în fond, și mai ales să acordăm bunătate și iertare celor din jurul nostru, pentru că nu toți ne vor înțelege starea de spirit, felul de a gândi, de a acționa. Te poți lovi de o rudă care va spune: cartea cu ce se mănâncă, sau un prieten care va spune: cd-ul tău de ce nu se dă pe radio? Te poți lovi de un grup de care aparții și căruia să nu-i pese și să ai așteptări… Nu, nu mai avea așteptări. Nu toți pot fi ca tine.

Ei bine, nu toate se vor întâmpla precum dorim. Cultura, muzica, naturalețea unei nații, respectiv ADN-ul corespunzător, realitatea prin care nu ne putem dezice de mediul în care ne-am născut, ne rămâne să spunem: Doamne ajută și dă-mi forță să merg mai departe!

Ei bine, latura spirituală este clară: nu contează etnia, religia, principiile politce, etc. Contează să fii om, să fii rațional, să fii blând, să iubești pe aproapele tău. Să fii bun.

Din toate acestea, sigur s-a înțeles tot…

Mulțumesc pentru răbdare!

 

 

Read Full Post »