Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

Nu încerca să mori…

Nu încerca să mori, căci nu-i de tine,
Eşti prea frumos să îţi doreşti de-acum,
Nici nu-ţi promite să fii nor de scrum
Întru mormântul ce nu-ţi aparţine!

Nu-i cere morţii asta, e o crimă
Născută-n tine dintr-un dor nebun,
Căci gândul e puternic şi imun
La tot ce faci, şi viaţa ţi-o reprimă!

Te entuziasmezi când suferi tare,
Dar nu eşti singurul pe-această lume,
Ce-şi plânge-amarnic soarta,-n disperare!

De ce să laşi tristeţea să-ţi consume
Tot ce-ai clădit, şi ce-ai să mai clădeşti,
Tot ce-ai iubit şi ai să mai iubeşti?

Eşti propriul tău EU

De ce, când nu te-aştepţi, apeşi pedala
Greşită,-atunci când te grăbeşti de zor?
De ce, cu fiecare lucru prins din zbor,
Ajungi mereu să-ţi depăşeşti greşeala?

Un lucru-i sfânt: nimic nu-i întâmplare,
Iar roata se roteşte, infinită,
Privirea îţi rămâne-ncremenită,
Şi nimeni nu-ţi oferă-o alinare.

Eşti singur, nu observi? Să strig mai tare?
Nu cred că merită! E un ecou
Sfârşit, lipsit de orice continuare…

Eşti propriul duh, eşti propriul tău erou,
Iar cine-i lângă tine, nu-nţelege…
Eşti propriu-ţi demon, îţi eşti propriul rege!

Triunghi îndepărtat

Cât sunt departe, nu te întrista,
Căci soarele ne este martor viu
Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu
Sub raza sa, va oglindi în ea

Câte un vers, câte un gest sublim,
Ce te vor anunţa că eu, de-aici,
Privesc acelaşi cer. Când te ridici
Să mă creezi, ca „Marele-Anonim”,

În gândul tău, cu ochiul larg deschis,
Să laşi lumina în inima ta!
Ca-ntr-un triunghi, privirea ne-o oprim

Pe-o stea, iar braţele-ntr-un cerc închis.
Când depăşim imaginaţia,
Cu Universul ne sărbătorim!

Alexandrina Chelu

Read Full Post »

Vreau să redevin EU

De această dată voi scrie un articol mai neobişnuit, sub puterea propriei mele conştiinţe, neinfluenţat de normele societăţii sau guvernat de cultura mea, pentru că în fond şi la urma urmei, EU sunt un om cu sentimente şi trăiri, nu un robot ce reproduce efectele unui întreg sistem existenţial, iar articolele culturale şi politice sunt parte din mine ca om – fiinţă socială, mai puţin fiinţă raţională.
Scriu sub dominaţia unei dezamăgiri profunde şi continue, fiindcă trăim într-o lume agresivă şi uneori pasivă, iar aceste răfulări mi le exprim în anumite poeme, mai puţin în proză, sub formă de povestire. Îmi aduc aminte cu plăcere vremurile când aveam 14-15 ani şi eram un copil atât de cuminte, cu inima deschisă, cu sufletul împăcat, fără reţineri, fără teamă… ca să ajung acum să-mi fie frică să ies din casă singură pe stradă?
Oamenii au devenit foarte nervoşi, stresaţi, şi nu e doar constatarea mea, dar simt nevoia să mă exprim, ca o eliberare de această stare de anomie şi antinomie, de aculturalitate şi… anticulturalitate; mă tem că va ieşi totul de sub control şi nu ne vom mai putea stăpâni în faţa unei situaţii iminente, ce ne-ar periclita viaţa, securitatea şi demnitatea.
Nu vreau să tragedizez şi nu pun totul pe seama politicii din România, ca apoi să primesc reproşuri că-s de o parte sau alta, de stânga sau dreapta, fiindcă această decădere are loc la nivel global, iar problema este universală. Când se va mai naşte un Einstein sau un Michelangelo? Când vom mai întâlni oameni dornici să ofere ceva bun celorlalţi fără a ne arăta degetul (că unde-s banii, nu altceva…încă)?
La nivel global are loc o degradare culturală, însă mai sunt ţări care se respectă şi investesc în oamenii valoroşi pe care-i au, fără a-i trimite din ţară (mai exact obligându-i să plece, neoferindu-le posibilitatea să se desfăşoare, cum e în cazul nostru).
Nu mai putem avea încredere în oameni, iar eu am descoperit că cel mai important lucru este să discuţi cu proprii tăi părinţi, căci ei sunt singurii care-ţi vor oferi sprijin moral şi material necondiţionat, singurii care nu vor fi nici invidioşi, nici geloşi pe reuşitele tale, ba chiar te vor îndemna să faci ceea ce simţi că trebuie să faci (şi vrei).
Treci pe stradă, oamenii sunt grăbiţi, suspicioşi, nu mai ai nicio tragere de inimă să ieşi seara undeva, toţi sunt agresivi şi neînţelegători. Tot mai multe crime, violuri, furturi de maşini şi femei, vii la parcare şi te trezeşti fără maşină, crezi că iubeşti, dar greşeşti, însuşi omul de lângă tine poate fi un traficant sau criminal, nu mai ştii nici tu ce atitudine să adopţi şi cum să-i mai citeşti pe oameni… Totuşi, mai există o speranţă, din punctul meu de vedere! Încercarea de a vedea partea bună a lucrurilor, respectul de sine şi de ceilalţi, toleranţa (dar nu „dusă la maximum, că e sinucidere”, după cum spune Lucian Blaga), precauţia, controlul şi atenţia.
În rest, să ne vedem de treabă, iar atunci când putem acţiona util pentru societate, să o facem, fără reţineri, să privim plinul paharului, chiar dacă momentan este gol, să privim ideea de „pahar plin”, ca şi cum acela ar fi idealul spre care trebuie să ne îndreptăm – să avem un ţel care să ne ţină în picioare, să ne motiveze şi să ne îndemne să nu renunţăm niciodată la încercarea de a ne desăvârşi ca „oameni de cultură, pentru care creaţia reprezintă însuşi sensul adânc al vieţii” – Lucian Blaga.

Read Full Post »

În data de 11 Oct. 2010 a avut loc mult aşteptatul spectacol „Vagyok ami vagyok – I am that I am”, realizat în marginea lui Shakespeare, sub regia actorului timişorean Mátyás Zsolt Imre, cu un real succes şi răsunet, spectacol realizat cu sprijinul Asociaţiei Theatron şi a Ministerului Culturii din România. Atelierul Teatral „Varázshegy” Színházi Műhely s-a decis să realizeze un spectacol inedit pentru publicul orădean, datorită participării la Festivalul Kaleidoszkop din Pécs (capitala culturală europeană în 2010). Succesul a fost dublu, în ambele părţi, pe ambele teritorii, nutrind speranţa că în viitor acest spectacol va mai avea loc şi-n alte colţuri ale ţării, sau chiar ale lumii, ţinând cont de universalitatea acestuia, spectacolul fiind bilingv: maghiară – engleză, portretizând cu succes bardul englez, William Shakespeare, atât prin faţa luminată (sonetele cântate), cât şi prin faţa întunecată (personajele dramatice ale autorului).
În perioada 13-15 Oct. spectacolul a avut loc şi la Pécs, lăsând o impresie fascinantă tuturor spectatorilor prezenţi la eveniment, astfel încât aceasta ne dă posibilitatea să sperăm că-n viitor acest spectacol va avea loc de mai multe ori. În ce constă universalitatea, am explicat: poziţia bilingvă, respectiv traducerea simultană în maghiară şi română a textelor engleze, iar în română a textelor în maghiară (evident că în Ungaria nu a mai fost necesară traducerea din maghiară). Sonetele cântate de David Luke Michael Bryan au răsunat ca un ecou sfânt, iar textele dramatice bine punctate de Mátyás Zsolt Imre ne-au ţinut inima încorsetată, răsuflând uşuraţi după fiecare personaj prezentat, între sonete.

Echipa:
Scenariul: M. Józsa Timea şi Mátyás Zsolt Imre
Scenografia: Janis Vasilatos
Participă:
Mátyás Zsolt (Teatrul de Stat Maghiar „Csiky Gergely” Timişoara)
David Luke Michael Bryan (Marea Britanie) – voce
Florian Chelu Madeva – chitară
Mircia Covaci – flaut
Alexandrina Chelu – voce, efecte
Regia: Mátyás Zsolt Imre

Read Full Post »

După cum bine ştim deja: nu tot ce-i drept e şi moral. Constituţia României este foarte bine scrisă, dar nu cuprinde şi nu are cum să cuprindă toate elementele necesare pentru asigurarea unui trai decent. Dacă e să interpretăm Constituţia, ne-am da cu capul de pereţi. Există multe cărţi special scrise, de interpretare şi lămurire, dar nu este suficient actul normativ constituţional pentru a da un verdict atât de sensibil, cum e în cazul acestei legi a pensiilor.
Ne legăm de art. 16 al Constituţiei, care prevede:

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

Conform acestui articol de lege, am putea spune că da, este constituţional ca peste 20 de ani, cf. prezentei legi ce urmează a fi promulgată, atât bărbaţii cât şi femeile să iasă la pensie la 65 de ani (fiindcă vorbim de egalitate). Dar ceva nu puşcă! Cum poţi gândi aşa, fără o scară de valori, de dificultăţi ale meseriei şi de structura fizică în sine a femeii şi bărbatului!? De asta nu se mai ţine cont?
Dacă legea nu prevede, atunci putem inclusiv să facem o lege prin care, înainte de a egaliza vârsta de pensionare, să inversăm pur şi simplu vârstele: şi anume femeile să se pensioneze la 65 de ani şi bărbaţii la 60. Şi, ţinând cont că preşedintele este bărbat, iar majoritatea deputaţilor şi senatorilor sunt bărbaţi, e foarte posibil ca legea această să treacă în Parlament! E moral? Nu. Dar e constituţional.
Să vedem ce mai presupune Constituţia:

ARTICOLUL 9
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

Conform acestui articol, sindicatele sunt constituite legal pentru a APĂRA DREPTURILE şi pentru a PROMOVA INTERESELE membrilor, ceea ce presupune că ele nu stau degeaba, ci îşi exprimă de asemenea opinia cu privire la diferitele legi ce sunt propuse în Parlament, iar dacă sindicatele, care-s alcătuite din mii de oameni, legaţi prin aceeaşi profesie sau doar idee, consideră că anumite legi NU sunt potrivite cu interesele acestor cetăţeni, nu ar trebui să se ţină cont de aceasta? Adica doar câteva sute de voturi să distrugă dorinţele a mii de oameni, care de fapt vor suferi de pe urma respectivei legi?

Să mai citim Constituţia, care prevede că:

ARTICOLUL 22
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

Însă indirect, chiar dacă nu direct, ceea ce se întâmplă acum inclusiv cu pensionarii şi nu numai, presupune o tortură mai mult decât fizică, e constantă şi sigură, dureroasă. Mai mult decât atât, că eu iubesc filosofia, nu mă pot abţine să nu dau un exemplu din Blaga, ţinând cont că oamenii rabdă şi încă suportă tot ce li se întâmplă, când de mult trebuiau să fie toţi în stradă: „Toleranţa dusă la maximum e sinucidere”. Ei, ce are Constituţia de zis despre asta?

ARTICOLUL 28
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Chiar aşa? Hai că nu suntem proşti…

Dacă ar fi să facem o paranteză la ce ne propune dl. vicepreşedinte al Parlamentului European, Laszlo Tokes, iată câteva argumente constituţionale, se ţine cont de ele???

ARTICOLUL 30
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
ARTICOLUL 152
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

Conform prezentelor articole, autonomia maghiarilor este neconstituţională. Vreau să văd ziua în care judecătorii de la Curte vor spune contrariul! (…)

Chiar mă gândeam, dacă în procesul de revizuire s-ar elimina însuşi acest articol (152), ce s-ar întâmpla? … Am putea deveni şi monarhie sau stat federal! Mai mult decât atât, am putea deveni şi dictatură, căci ne-ar lipsi drepturile şi libertăţile…

Ce ne facem cu Constituţia asta? Cum va evolua oare legea pensiilor? Asta e, e constituţională şi nu putem să facem nimic, suntem la mâna preşedintelui …

Read Full Post »

Ieri, în data de 30 sept. 2010, la Casa de Cultură a Municipiului Oradea, a avut loc, în cadrul Toamnei Orădene, lansarea celui de-al IV-lea volum cu sonetele lui Shakespeare, şi anume 76-100. Atingând suta, ne apropiem vertiginos de final cu zâmbetul pe buze şi cu capul sus, iar Rock Filarmonica Oradea dovedeşte, ca de fiecare dată, perseverenţă şi constanţă în tot ce face!
Spre deosebire de lansările trecute, alături de David Luke Michael Bryan, Mircia Covaci şi Florian Chelu Madeva, au urcat pe scenă şi actorul Mátyás Zsolt Imre cu Alexandrina Chelu. Concertul de ieri a venit ca o promisiune a unui spectacol şi mai glorios, şi anume „Vagyok ami vagyok – I am that I am”, ce-i va avea ca protagonişti pe artiştii din seara trecută, de data asta atât ca muzicieni, cât şi ca actori, în regia şi îndrumarea lui Mátyás Zsolt, pentru data de 11 octombrie 2010.
Cu spectacolul „Vagyok ami vagyok” se va participa la Festivalul Shakespeare din Pécs şi vom fi printre singurii care vor avea ocazia să reprezentăm România acolo (şi Clujul).
Mulţumim Casei de Cultură a Municipiului Oradea prin dl. Flavius Bunoiu pentru toată amabilitatea şi sprijinul acordate.
Picture by Lucian Cremeneanu

Read Full Post »