Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2012

Este artistul un politician?

Această întrebare se naşte din dorinţa mea de a înţelege de ce este util sau inutil ca un artist să se împlice în problemele societăţii şi cât este de importantă sau influentă atitudinea sa. La fel ca un politician, artistul transmite mesaje, trăiri, unui număr mai mare de oameni. Pentru politician, oamenii sunt priviţi ca un electorat, iar pentru un artist, ca un public. Desigur, nu se poate pune egalitate între cele două personalităţi ale unei societăţi, deoarece fiecare are atribuţiile sale proprii şi este judecat sau apreciat după criterii diferite.
Artistul este un creator de cultură, indiferent că vorbim despre muzică, literatură, pictură, cinematografie etc, adică artistul este un intelectual. Lucian Blaga spune că ne deosebim de animale prin faptul că omul este un creator în toate domeniile culturii, cunoaşterii. Omul în sine este un creator, însă desigur, nu toţi oamenii sunt numiţi artişti. Însă fiecare om la un moment dat dă dovadă de talent într-un anumit domeniu, dar acum ne referim la artiştii care excelează într-un domeniu al artei, ce presupune o implicare directă şi nemijlocită a artistului în creaţia sa. Îi este proprie şi poate, sau nu, să inspire sau să influenţeze pe alţii.
Politicianul este definit ca fiind o persoană care activează politic pentru satisfacerea unor interese personale, de cele mai multe ori (aşa spune dicţionarul), însă dacă e să ne gândim în plan restrâns, acesta este ales de popor pentru a-l reprezenta sau numit într-o funcţie publică (moment în care devine funcţionar public) sau într-o înaltă funcţie (când devine demnitar) pentru a sluji intereselor poporului. Prin faptele lor (consultanţă, legiferare, comunicare, reprezentare) ei se implică în problemele societăţii şi caută, teoretic, o rezolvare la nivel naţional, local, individual, în funcţie de situaţie, pentru că ei se află acolo din acest motiv.
Exemplul meu personal de personaj artistic-politic este John Lennon. Acest artist, membru al trupei Beatles, a dovedit ca este un om politic mai ceva ca un oricare politician, prin creaţiile sale, prin textele sale, prin muzica sa. El este etern şi va rămâne. Piesa „Working class hero” este o dovadă a conştientizării sistemului şi a încercării de a educa, prin piesele sale, pe cei care-l ascultă. „They hurt you at home and they hit you at school”, „They hate you if you’re clever” sau „As soon as you’re born they make you feel small”, sunt doar câteva versuri. De asemenea, piesa „Imagine” a schimbat mii de vieţi şi a influenţat în bine multe legături ale oamenilor. Toleranţa, iubirea, sunt doar câteva din valorile promovate de John Lennon. Acesta a ştiut de asemenea să şi puncteze în piesele sale greşelile societăţii la vremea respectivă. Nu că s-ar fi schimbat foarte multe, desigur…
Mircea V. Ciobanu, într-un articol spunea „Ce trebuie să facă intelectualul sau omul de creaţie în vreme tulbure? Răspunsul absolut este: nimic! Nimic deosebit. Prin ceea ce face întotdeauna, el este un reper.” De ce nu pot fi de acord cu dumnealui? Simt că ceva se clatină, când aud: NIMIC. Artistul şi intelectualul pot face CEVA! Măcar să calmeze spiritele şi să aducă nişte soluţii paşnice de rezolvare a unor probleme. Să inspire. Dar nu se poate la nesfârşit, fără sprijin… Şi aici ajung la o altă problemă cu care se confruntă ţara şi sufletul meu: nonfinanţarea culturii. E trist că artistul trăieşte în mizerie şi nu are posibilităţi financiare şi materiale de a-şi expune creaţia sau mesajul, care ar putea să inspire, să fericească, să liniştească apele tulburi…
Consider că nu este o greşeală dacă artistul se implică în problemele sociale ale ţării sale, ba chiar util, pentru că viziunea sa va fi pură şi necondiţionată, fiindcă artistul nu are pretenţii de avere, averea sa o are, şi fără să i-o dea cineva, pentru că talentul şi forţa sa creatoare nu pot fi remunerate. Un artist nu poate fi decât apreciat, respectat şi băgat în seamă. El nu cere bani… însă, dacă vom gândi mereu că artistul nu merită să fie remunerat, într-un fel sau altul, bani pe care-i va folosi în artă, nu în costrucţii de vile, ajung la o vorbă care mă răneşte mult de tot: „Cultura costă, dar nonfinanţarea ei va costa mai mult”
Vă las să meditaţi…

Anunțuri

Read Full Post »