Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2010

– Aşa-i făcută lumea – după chipul şi asemănarea cuiva –

În orice sistem se poate trăi şi bine, şi rău, nu putem afirma că un anumit sistem este rău gândit – fiecare sistem are un scop şi teoretic totul este frumos. În practică este mai greu. Noica spunea aşa: „Avem o triadă: aleşii şi mulţii.” De obicei, unul conduce – monarhul. La un moment dat, el capătă o faţă negativă a conducerii, deoarece orice om când ajunge la putere se tâmpeşte. Din monarh devine tiran. Monarhul, cu plus în faţă, devine tiranul cu minus în faţă, şi este nevoie ca monarhul să fie doborât. Vin cei puţini: aristocraţii. Nu se poate spune că artistocraţii sunt răi, există diferite denumiri pentru aceştia: ciocoi, chiaburi ş.a. Şi săracul poate fi aristocrat. „Ariston” în limba greacă veche înseamnă „cel mai bun”. Ei bine, această aristocraţie îl doboară pe tiran, preia conducerea şi iată, şi ea la rândul ei se strică… de prea mult bine şi se transformă în oligarhie – adică conducerea de către un număr mic de oameni, dar cu semnul minus de această dată. Această oligarhie, când conduce rău, trebuie şi ea doborâtă. Ei bine, vine democraţia, preia conducerea, doboară răul, dar şi ea se strică şi vine în locul ei anarhia. Adică regele – şi ajungem de unde am plecat de fapt…

Comunismul (care a guvernat atât de mult ţara noastră) – uite aşa, a fost bine gândit, dar s-a terminat prost, totul e frumos la început, dar nu totdeauna binele general este o soluţie, chiar dacă uneori trebuie să faci binele cu forţa… – „la început a fost cuvântul (…) a făcut Dumnezeu apele etc şi a văzut că era bine (deşi frumos ar fi trebuit, că în greacă apare „kalon”, care înseamnă frumos, şi nu e totuna cu binele!” Ah, şi la om nu mai face remarca asta! Astfel, totul e frumos la început. Un copil când se naşte e frumos, un animal la fel. Şi J.J. Rousseau spunea: „Omul se naşte bun de la natură, dar societatea îl perverteşte, el se naşte liber, dar peste tot e în lanţuri.” Ei bine, şi minciunile sunt frumos spuse de către democraţii noştri (fac aluzie, evident, la sistemele care ne-au guvernat).

Trecând uşor în istorie, pe la ţărani, descoperim că după Primul Război Mondial toţi oamenii au primit pământuri. La nici 10 ani toţi au ajuns să şi le vândă. Ai casa ta, dar guvernul te duce la sărăcie şi ajungi să vinzi tot ce ai agonisit până atunci. În anii 1970 în România era ca-n rai, era foarte bine! Pur şi simplu politica statului pornise bine, avea tendinţe foarte liberale, cu Ceauşescu chiar, dar şi el a devenit încet încet tiranul de care vorbeam, din cauza funcţiei. De ce totuşi oamenii se schimbă radical când dau de putere? Nu-mi pot explica uneori această schimbare. Aş dori să deţin şi eu puterea doar pentru a observa dacă mi s-ar putea întâmpla şi mie!

În ce priveşte cultura, se investea inteligent în ea – lucrurile de valoare trebuiau să ajungă la popor, iar guvernanţii ştiau acest lucru. Vorbesc din experienţa altora, nu a mea. Şi atunci, mulţi şefi îşi puneau copiii pe funcţii, dar acum e oligarhie de fapt, pe toate planurile. Adică o gaşcă de borfaşi care conduc. Şi-s şi în mare parte lipsiţi de cultură, primitivi la modul concret, fără adăugiri, dar dacă dăm nume ne pun bomba la uşă (deja am primit numeroase critici când am publicat sub altă formă acest articol – ca să vezi câtă intoleranţă pentru o… opinie bazată pe discuţiile cu anumiţi oameni care au trăit în acele vremuri).

De exemplu, vorbim de cenzură? Cărţile lui Noica nu erau cenzurate, ba chiar era un om respectat. Ne-a uimit enorm când într-un articol Monica Lovinescu îl ataca dur pe Noica, iar tatăl meu devenise revoltat. Însă după ce a vorbit la telefon cu dna. Mariana Noica (fosta sa soţie), aceasta a zis: „Ştiţi cum era el, avea un suflet mare, ştia să ierte. Unii nu ştiu să ierte!” Ei bine, avea mare dreptate, ca fapt divers. Unii oameni nu pot trece peste anumite momente şi consideră un sistem rău, fără să-i vadă şi părţile bune. În orice caz, este un lucru bun că a căzut comunismul, dar ţara totuşi nu a evoluat spre o societate pozitivă – azi copiii se uită pe internet şi învaţă numai prostii, părinţii nu mai au răbdare cu ei şi au zeci de servicii şi tot nu le ajung banii pentru trai, avem libertatea de exprimare, dar nimeni nu ne ascultă… NU SUNT PRO COMUNISM, dar mulţi au ajuns să spună că… atunci se trăia mai bine! E GRAV!

Tineri, ce ne facem? Generaţia anilor 90? Suntem singurii concepuţi în comunism şi născuţi în demoncraţie, ar fi cazul să luăm situaţia în mână şi să ne asigurăm un trai decent nouă şi copiilor noştri, pentru că ceva nu funcţionează cum trebuie! M-am simţit datoare să re-scriu acest articol, chiar dacă a stârnit diferite controverse, tot ce doresc e să se înţeleagă că vorbesc în cel mai obiectiv mod cu putinţă, lăsând deoparte orice culoare politică deţin în suflet!

PS: Scuzaţi fotografia, dar a fost prea sugestivă ca să nu o postez! Românii încă au umor!

Anunțuri

Read Full Post »