Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2010

După ce am avut un succes neaşteaptat cu prima ediţie a Concursului literar Nora Iuga, ne-am gândit să organizăm şi altceva. Nora Iuga a fost foarte bucuroasă să jurizeze prima ediţie a concursului, iar pentru voi a fost o adevărată provocare. Mulţumim tuturor celor care au participat. George Chiriac şi Centrul de Experienţe Pedagogice şi Culturale din Oneşti condus de prof. Gabriela Gîrmacea s-au gândit să realizeze şi ediţia a II-a a Concursului litera Nora Iuga. De data aceasta regulile sunt noi, mai accesibile.

Concursul literar Nora Iuga, Oneşti, 2 februarie 2010 – 2 iulie 2010

Regulament şi precizări necesare:

1. Concursul se desfăşoară în perioada 2 februarie 2010 – 2 iulie 2010. Textele primite după data limită nu vor mai fi acceptate în concurs.

2. Concursul literar Nora Iuga se desfăşoară pe două categorii de vârstă:

a. pentru scriitorii cu vârsta de maximum 35 de ani, indiferent dacă au debutat sau nu. Dacă au debutat în volum, autorii trebuie să trimită câte 3 exemplare din acesta. Adresa pe care vor fi trimise cele 3 volume este mai jos, la punctul 7. Specificare: ori trimiteţi 3 volume (poezie şi / sau proză) ori trimiteţi grupaj de text (4 poezii şi / sau 2 proze scurte). Nu este secţiune separată pentru volum de debut.

b. pentru scriitorii cu vârsta de peste 35 de ani, indiferent dacă au debutat sau nu. Dacă au debutat în volum, autorii trebuie să trimită câte 3 exemplare din acesta. Adresa pe care vor fi trimise cele 3 volume este mai jos, la punctul 7. Specificare: ori trimiteţi 3 volume (poezie şi / sau proză) ori trimiteţi grupaj de text (4 poezii şi / sau 2 proze scurte). Nu este secţiune separată pentru volum de debut.

3. Concursul se desfăşoară pe două secţiuni: poezie şi proză scurtă, fără tematică (aşa cum a fost la prima ediţie). Participanţii pot trimite texte pentru ambele secţiuni. Se vor trimite 4 poezii (fiecare poezie să nu depăşească 3 pagini A4) şi / sau 2 proze scurte (fiecare proză scurtă să nu depăşească 5 pagini A4).

4. Textele vor fi editate în Word, caractere Corbel, litera cu mărimea de 16, şi vor fi scrise cu diacritice.

5. Textele vor fi trimise cu sistem motto prin e-mail la adresa: haisafurampepeni@yahoo.com. Textele vor fi însotiţe de o fişă de participare care va conţine câteva date personale: nume şi prenume, adresa, telefon, vârsta, o fotografie de rezoluţie mare, motto, e-mail, etc. Mottoul trebuie să apară pe fiecare pagină din concurs. Se va preciza secţiunea la care se participă (până în 35 de ani, peste 35 de ani).

6. Taxa de participare este de 20 lei pentru fiecare secţiune în parte. Dacă participaţi şi la poezie şi la proză scurtă, taxa de participare este de 30 lei.

7. Banii vor fi trimişi prin mandat poştal pe numele Gabriela Gîrmacea, la adresa: Centrul de Experienţe Pedagogice şi Culturale, strada Republicii, nr. 58, ap. 194, cod 601025, Oneşti, judeţul Bacău. Pe mandatul poştal există o rubrică numită “Loc pentru corespondenţă”. Această rubrică va fi completată cu menţiunea “Pentru Concursul literar Nora Iuga”. Întrebaţi la oficiul poştal cum se completează corect mandatul poştal şi rugaţi să verifice corectitudinea acestuia. Dacă este cazul, volumele de debut vor trebui trimise tot pe adresa precizată mai sus.

8. După ce trimiteţi banii, veţi primi confirmare de la noi. Aşadar, adăugaţi id-ul de messenger al lui George Chiriac: haisafurampepeni

9. Premiile vor fi anunţate ulterior, în funcţie de banii strânşi. Vor fi premii în bani: Premiul Nora Iuga, premiul I, premiul II, premiul III. Se vor preamia cele mai bune texte primite în concurs. Noi sperăm să ajungem la:

Premiul Nora Iuga – 1500 lei
Premiul I – 1000 lei Premiul II – 600 lei Premiul III – 400 lei

Pentru fiecare secţiune se vor anunţa câte 5 nominalizaţi, care vor fi invitaţi la Oneşti la premiere. Pe lângă premiul in bani, câştigătorii vor mai primi diplomă, cărţi, autografe de la membrii juriului, revista „Experienţe culturale, etc.
10. Juriul va fi alcătuit din 7 scriitori: Nora Iuga, Octavian Soviany, Miruna Vlada, George Chiriac, Moni Stănilă, Gabriela Gîrmacea şi înca cineva.
11. Premierea va avea loc la Oneşti, la sfârşitul lunii iulie. Câştigătorii vor fi invitaţi la un festival de 2-3 zile în care vom organiza lansări de carte, lecturi publice, workshop cu scriitori care au jurizat şi alte manifestări culturale. Data exactă a premierii va fi precizată ulterior (va fi după data de 15 iulie).

12. Nerespectarea regulamentului duce la excluderea textelor din concurs.

13. Dacă trimiteţi texte pentru concurs adăugaţi pe mess id-ul haisafurampepeni, pentru eventuale ştiri, informaţii, confirmări, etc.

George Chiriac & Gabriela Gîrmacea

Anunțuri

Read Full Post »

În data de 27 martie 2010 vom sărbători ziua Unirii Basarabiei cu România, un moment istoric purtat cu mândrie, de aproape un secol, în sufletele românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Este ziua în care am avut curajul “să fim ce-am fost mereu” şi “ce-am vrut mereu să rămânem: români”.
Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabeni din Oradea organizează Festivalul „Zilele Basarabiei”, ediţia a II-a, în parteneriat cu Federaţia „StudentPro” Oradea, Moldova Film (Republica Moldova), Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, şi cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea.
Vineri, de la orele 14:00, în sala Casei de Cultură a Municipiului Oradea, va avea loc deschiderea oficială a Festivalului „Zilele Basarabiei”, ediţia a II-a, după care urmează o conferinţă dedicată consolidării relaţiilor de parteneriat a ONG-urilor orădene, ce va lua forma unei dezbateri cu tematica: “Implicarea civică – moft sau necesitate”. Despre semnificaţia zilei de 27 martie 1918 va vorbi prof. univ. dr. Viorel Faur.
De la orele 16:00, în aceeaşi sală, scriitorul basarabean, Efim Tarlapan, va fi protagonistul unei pauze de râs – îşi va lansa o serie de lucrări alături de soţia sa, prozatoarea, Zinaida Cenuşă. Cu acest prilej va vorbi şi criticul literar prof. Liviu Câmpeanu.
Sâmbătă, de la orele 12:00, se vor depune coroane de flori la statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Oradea pentru omagierea Marii Uniri. Iar seara la orele 18:00, în Student’s place se va difuza filmul basarabean de scurt metraj – “Saşa, Grişa şi Ion”, “Când se stinge lumina”, “Plictis şi inspiraţie” (regizor Igor Cobileanski), “O scrisoare pe internet” (regizor Chistruga Ion) şi de lung metraj – “Strada felinarilor stinse” (regizor Valeriu Gagiu).

Anatol Cojocari,
preşedintele Asociaţiei Studenţilor şi Elevilor Basarabeni din Oradea

Read Full Post »

Paştele este definit ca un scenariu ritual de înnoire anuală a Lumii, deschis de Duminica Floriilor, închis de Duminica Tomii şi intersectat de noaptea Învierii Mântuitorului Iisus. Paştele se încadrează în modelul preistoric de renaştere simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinităţii adorate substituită de o efigie (statuie, steag, mască, totem), un om (conducător, fecioară, prizonier), un animal (berbec, ţap, miel, cal, taur) etc. Moartea şi renaşterea, celebrate de precreştini la aceeaşi dată, au fost disociate de creştini, care au fixat Naşterea Domnului la solstiţiul de iarnă (Crăciunul), iar moartea la echinocţiul de primăvară şi în raport cu faza lunară. Deosebirea fundamentală dintre creştinism şi alte dogme religioase constă în faptul că jertfa prin substituţie a zeului precreştin a fost înlocuită cu jerfta Domnului Iisus, săvârşită o singură dată pe Golgota, în numele tuturor oamenilor şi reactualizată anual.
La Paşte se fac sacrificii violente (tăiatul mielului şi, în unele zone, a purcelului, spartul ouălor), se prepară alimente rituale (pasca, colacii), se aprinde ritual lumina, se crede că se deschid mormintele şi cerurile, că vorbesc animalele, ard comorile etc.
Poporul român stă sub pecetea vechilor precreştini, astfel că de atunci datează şi colinda, ca formă populară specific românească, muzică rituală şi texte vechi, ce ţin de întreaga istorie a poporului român de-a lungul existenţei sale. Colinda era un băţ de lemn de alun, decorat cu spirale întretăiate sub formă de romburi, înnegrite prin afumare, cu care copiii scormonesc focul din vatră înainte sau după colindat (Mehedinţi).
Colindatul este scenariul morţii şi renaşterii divinităţii adorate împreună cu timpul anual sau sezonal ce-l reprezintă, compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, interpretate din casă în casă. Colinda a asimilat, de-a lungul mileniilor, noi funcţii şi specificaţii, devenind un tezaur spiritual reprezentativ al Vechii Europe. Ceata de colindători formează anturajul sacru, cadru propice manifestării şi desfătării zeului prin cântec, joc etc.
Fixând naşterea lui Iisus la solstiţiul de iarnă (Crăciun) şi moartea urmată de Înviere la echinocţiul de primăvară (Paşte), creştinismul a disociat moartea de renaşterea divinităţii dar şi mesajul natalităţii (colindele de Crăciun) de mesajul jertfei (Colindul cu Toaca la Joimari). Totuşi, ideea morţii anuale a divinităţii continuă să apară, în unele colinde de la solstiţiul de iarnă, alături de vestea Naşterii Domnului (colindele creştine). În zilele noastre, colinda de Paşte este mai rar întâlnită, spre deosebire de cunoscuta colinda de Crăciun, pentru ca aceasta din urmă a primit şi o nuanţă uşor comercială, lăsând deoparte faptul că frumoasa colindă românească se cântă de-a lungul anului, existând un întreg sistem de tipologie a colindei româneşti: Colinda protocolară, cosmogonică, a tinerilor (peţitului), familială, a curţii domneşti, filosofică moralizatoare, religioasă, profesională, baladă şi cântec. În România şi în lume, există instituţia cultural muzicală Rock Filarmonica Oradea ce a conturat pentru prima dată sistemul tipologic, numindu-l: „Cele 10 chipuri ale Colindei Româneşti”. Colinda este cea mai răspândită şi mai complexă tradiţie a românilor.

Verbul „Colo, colere, colui, cultum” dă forma Colenda la infinitiv viitor. Câţi mai ştiu asta? Câţi mai vor să ştie asta? – Rock Filarmonica Oradea a realizat pt. prima dată în cultura română Sistemul Tipologic al Colindei Româneşti, urmând calea trasată de Monica Brătulescu.

Read Full Post »

**Spoiler Alert!** Început dur, oameni ucişi, familie destrămată – îţi vine să închizi ochii şi să nu mai priveşti răutăţile care se întâmplă în lume, cu sau fără voia noastră. Filmul „Law abiding citizen”, în regia lui F. Gary Gray, aduce două nume mari pe scena filmului, şi anume Jamie Fox (în rolul procurorului Nick) şi Gerard Butler (Shelton).
Filmul începe cu măcelul familiei lui Shelton, care se vede nevoit să urmărească brutalitatea cu care unul din criminali îi ucide soţia şi fetiţa. Shelton rămâne în minte cu acel crud „Nu te împotrivi sorţii”, pe care i l-a rostit criminalul, în timp ce-l înjunghia. Celălalt criminal se vede că este mai vulnerabil, fiindcă dorea să plece. Ajuns în justiţie, Shelton rămâne dezamăgit când vede că nu i se face dreptate, dar totuşi nu înţelege că nu aveau suficiente probe pentru a-i închide pe ambii criminali, iar dacă Nick nu ar fi făcut o înţelegere cu cel mai mult vinovat, ar fi scăpat amândoi. Shelton rămâne şocat de replica apărătorului său: „Nu contează ce ştii, ci ceea ce poţi dovedi în instanţă”. Aşa, doar cel mai puţin vinovat a fost condamnat la moarte, moarte în care Shelton s-a implicat, transformând-o într-un chin (deşi moartea trebuia să fie nedureroasă). Simte că nu i s-a făcut dreptate, iar timp de 10 ani gândeşte un sistem de răzbunare pe criminal, pe procuror şi pe întreaga justiţie din Philadelphia.
După 10 ani, criminalul este găsit prin telefon de Shelton, i se propune un pact, ca să se salveze, iar criminalul îl urmăreşte de-aproape, cu tot ce are de făcut. I se întinde o cursă şi se dovedeşte că „îngerul salvator” era exact Shelton, victima sa de acum 10 ani. Aceasta îl duce pe criminal în una din proprietăţile lui şi-l măcelăreşte în cel mai crud mod, filmandu-l şi postându-i o oglindă în care să se privească. Criminalul este găsit mort şi singurul suspect este Shelton. Nick şi echipa îl aduc la declaraţii, dar nu reuşeşte să obţină nici o mărturisire, fără înţelegeri. Declaraţiile lui Shelton sunt complet inadecvate, neputând să constituie o probă.
Nick: Tu l-ai ucis?
Shelton: Trebuia să moară. (Nu afirmă exact că DA, el l-a ucis)
Nick: Şi tot tu l-ai ucis şi pe al doilea?
Shelton: Îi doream morţi. (Din nou un răspuns fără consistenţă.)
Ei bine, ajung în instanţă, iar Nick îi spune lui Shelton: „Ştim că tu eşti!”, la care primeşte un răspuns memorabil: „Nu contează ce ştii, contează ce poţi dovedi în instanţă.” Ajunşi în faţa judecătoarei, Nick nu prezintă dovezi împotriva lui Shelton, iar Shelton se apără singur, dovedind că-şi cunoaşte drepturile. Din acest motiv, judecătoarea dă să-l achite, dar Shelton se revoltă, acuzând curtea de această dată pentru că gata, cum nu se prezintă dovezi, ei achită poate posibili criminali în serie. Astfel că, cine ştie câţi sunt pe străzi! Ajunge să insulte curtea, motiv pentru care este închis.
Pentru a obţine mărturisirea, Nick este nevoit să facă tot câte un pact (o înţelegere) cu Shelton, ajunge să afle adevărul, dar se descoperă că Shelton poate ucide în continuare, fără să fie liber. Sunt cu toţii uluiţi de inteligenţa sa, de posibilităţile lui de a ucide în continuare pentru a-şi face dreptate. Sarah, care lucra cu Nick, ajunge şi ea să fie omorâtă în propria maşină, în urma unor explozii programate de Shelton, la fel şi avocatul criminalului, care fusese îngropat de viu. Daca nu se întârzia înţelegerea cu 8 minute, avocatul rămânea în viaţă, totul era foarte bine programat. Nick începe să înţeleagă câte puţin din răzbunarea şui Shelton, iar în una din replicile sale către el: „Nu cred că familia ta ar fi fericită să vadă că ucizi oameni în numele lor”, încearcă să-l oprească pe Shelton, dar primeşte un răspuns aspru: „Familia mea nu mai vede nimic, pentru că e moartă!”.
În final, ultimul punct de atins al lui Shelton ar fi să distrugă primăria, în care urma să aibă loc o întâlnire a primarului Philadelphiei cu procurori şi avocaţi, pentru a stabili măsuri de precauţie în vederea eliminării acestui criminal psihopat Shelton. Din fericire, procurorul Nick găseşte, datorită prietenului lui Sarah, toate proprietăţile pe care le deţinea Shelton, astfel că ajunge exact la tunelul format de el până la închisoare, sub pământ, şi toate planurile bine puse la punct de către Shelton. Astfel că găsesc ultimul indiciu, ultima bombă, care era un telefon mobil care dacă era sunat, se declanşa în 30 de secunde, iar întreaga clădire s-ar fi distrus. Din fericire, aceştia descoperă planul, îl desconspiră, iar Nick merge la Shelton în celulă. Shelton are mobilul în mână, pregătit să sune telefonul cu bombă. În acel moment, Nick îi spune: „De ceea ce alegi acum depinde întreaga ta existenţă de acum încolo”. În final, Shelton i-ar mai propune o ultimă înţelegere, dar de data asta procurorul dovedeşte înţelepciune şi răspunde: „Nu mai fac înţelegeri cu criminalii, cred că am învăţat această lecţie”, moment în care Shelton rămâne surprins, dar îşi continua inconştient jocul, şi apasă pe „calling”. În acel moment, Nick iese în viteză, închide tot, alături de colegul său care era jos în tunel, pregătit să închidă izolaţia, spunându-i lui Shelton: „Ţi-am spus…!”. În acel moment, Shelton aude telefonul sunând şi vede că valiza în care a fost aşezat telefonul cu bombă a fost adusă tocmai în celula sa. Astfel că moare în propria capcană, năruit de toate dorinţele sale de a-şi face singur dreptate.
Nu tot ce este drept este şi moral, iar procurorul a învăţat că, pe cât posibil, este bine să se facă dreptate, sau măcar să se încerce, chiar dacă ştie că procesul este pierdut. Dreptatea trebuie să triumfe.

Read Full Post »

Uneori primesc diferite „reproşuri” cum că nu se poate ca eu să scriu despre ceva ce nu am trăit sau simţit. Unii oameni au impresia că este nevoie neapărat să cunoşti un lucru la propriu, pentru a-ţi putea exprima un sentiment în acel sens, dar se întâmplă să ştim despre anumite lucruri, deosebit de umane, fără să avem nevoie de nicio experienţă, ca în cazul cunoştinţelor apriori.
Deci, cum poţi să scrii despre ceva ce n-ai simţit încă, n-ai trăit încă? De ce pot scrie despre filosofie? De ce pot scrie despre eternitate? Ei bine, de ce pot să scriu despre dragoste, despre a face dragoste, dacă n-am trecut prin asta, de exemplu?
Atâta vreme cât a face dragoste este ceva atât de natural şi uman, e imposibil să-ţi imaginezi în mod denaturat o asemenea acţiune. Ea izvorăşte în tine, există dinainte de a o trăi. Eşti determinat să o faci. Omul este o fiinţă atât de minunată, cu o imaginaţie înnăscută despre orice este uman şi natural, aşa că oamenii să fie mai răbdători cu visătorii, care-şi creează o lume poate mult mai reală decât cea în care trăim cu adevărat.

Read Full Post »

Trupa orădeană Hotel FM s-a reunit, într-o altă formulă, cu piesa „Come as one”, pentru a reprezenta România la Eurovision 2010, dupa eşecul, oarecum zis, trăit în 2009 prin Elena Gheorghe. Nu spunem că Elena nu ar fi fost bună, dar după constatările mele personale, tind să cred că anul 2009 a fost unul bun pentru Eurovision: s-a ales în mare calitatea adevărată şi decenţa. Urmărind cu atenţie pe tânărul Alexander Rybak, câştigătorul anului trecut cu piesa „Farytale”, este într-adevăr un tânăr foarte talentat şi un foarte bun instrumentist, mânuind cu măiestrie vioara. Cât despre piesa cu numărul 2, Islanda, a cucerit prin decenţă şi strălucire, ceea ce din nou mi-a adus bucurie în suflet, deoarece premiile au fost date pe merit.
Până la reprezentare însă, mai avem nevoie azi de voturile voastre. Compozitorul trupei, Gabriel Băruţa, este absolvent al Liceului de Arte Plastice din Oradea, muzician autodidact, bun compozitor şi multiinstrumentist, orchestrator, inginer de sunet şi, nu în ultimul rând, un om al artelor vizuale. A colaborat mulţi ani cu Rock Filarmonica Oradea, respectiv şi-a făcut o trupă, numită Hotel FM, afirmându-se ca bun compozitor, având darul de a cuceri publicul cu piesele sale, aproape şlagăre. În prezent lucrează cu copii şi nu numai, participând cu aceştia la diferite concursuri şi festivaluri în ţară, cum ar fi şi Mamaia.
Solistul trupei, tânărul englez David Luke Michael Bryan, este un cântăreţ talentat, venit tocmai dinspre meleagurile britanice, pentru a face o carieră muzicală. Colaborează cu Florian Chelu Madeva la integrala sonetelor shakespeariene, afirmând el însuşi că: „înainte îl uram pe Shakespeare, a trebuit să vin în România să-l cunosc mai bine”. În prezent cântă la Hotelul Continental din Oradea şi are diferite concerte solo sau cu trupa în oraş sau în ţară.
Textierul, sau mai bine zis cantautoarea Alexandra Ivan, este o tânără orădeancă, plecată la Bucureşti, extraordinar de talentată şi enervant de tânără, care şi-a luat viaţa în mâini şi a continuat să cânte, până l-a cunoscut pe tânărul ghitarist Alec Şandor, alături de care formează trupa Alexandra & Alec, amândoi fiind atât muzicieni, solişti, textieri, cât şi compozitori. Cei doi participă des în emisiuni şi sperăm să-i vedem din ce în ce mai mult pe ecrane, iar Alec de curând a devenit şi profesor de ghitară, datorită profesionalismului de care dă dovadă.
Vor mai participa: Vicky Sava (backing vocals) şi Marius Văduva (backing vocals), însoţiţi de dansatorii Mihuţ „Levi” Lennon şi Diana Mărmăreanu.
Piesa „Come as one” se va afla la numărul 8, avem nevoie de voturile Dvs. pentru ca orădenii să ajungă la Oslo! Pentru prima dată, voturile vor fi GRATUITE, dar numai de pe un singur telefon se va putea vota. Azi la 21:10 pe TVR 1 sunteţi aşteptaţi să susţineţi trupa HOTEL FM!

Read Full Post »