Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2012

Unul dintre cele mai aparte debuturi  întâmplate pe aceste meleaguri bihorene este , indiscutabil, cel al Alexandrinei Chelu, care, cu aventura celor 99 de sonete situate sub puterile «dragostei», ale «cuvântului» şi ale «divinului», se singularizează atât prin diferenţierea de alte debuturi şi colegi, cât, mai ales, prin aceea că tânăra şi extrem de talentata poetă nu-şi propune să scrie poezie altfel, ci năzuieşte, neapărat, a scrie poezie.

Ea nu va căuta, aşadar, cuvântul frumos, ci cuvântul care comunică, care traduce inexprimabilul , menind realităţi palpitante, chiar dacă lăuntrice. Demersul ei creator va fi acela de a da înţeles şi sens fiinţei şi lumii înconjurătoare, distilând realităţile, gândindu-se şi regândindu-se pe sine, umplând, prin urmare, cuvântul de semnificaţii, într-un
joc muzical neîntâmplător, cu un mesaj limpede şi explicit. Dans adânc de oglinzi, cuvântul converteşte misterul şi transformă individul cu realităţile lui interioare într-o continuă uimire extatică şi interogativă.

Cupă cum frumos sugerează poeta, forma are menirea de a îmblânzi, de a domestici sălbăticia gândului, a emoţiei sau ideii, de a o constrânge şi domoli. De aici, probabil, şi cultivarea sonetului, printr-o aventură nu cu sine, ci cu sinele dezlănţuit al poetei, ea însăşi la cumpăna dintre vibraţie şi reflecţie, dintre exultanţă şi interiorizare: «Tablour i pur e şi încercănate, / Volume pline de-o dorinţă vie/ Şi cărţi legate, ca-ntr-o florărie / Cu dulci miresme, droguri ne-ncercate…» . Sub impulsul trăirilor astfel cenzurate, poeta îşi întemeiază o patrie numai a ei, o patrie care este adâncul fiinţei ei devenit conştient de realităţile lumii înconjurătoare.

Este un tărâm privilegiat, un topos sufletesc în care puterile devoratoare (ale iubirii, ale cuvântului şi ale divinului) devin lumi prietenoase, un drum de înapoiere în paradisul pierdut al echilibrului şi armoniei. Dramatismul existenţei şi al gândului, domesticit prin rigorile formei şi cunoaşterii, se estompează, se metamorfozează eminescian într-un farmec dureros care ţine deopotrivă de prefacerile organice prin care viaţa îşi exercită prerogativele şi de formaţia intelectuală a poetei.
Nu am insistat deloc asupra «Aventurii sonetului», au fãcut-o Darie Ducan (într-o scurtă prefaţă) şi Paşcu Balaci, într-un cuvânt de salut de pe coperta IV. Noi vrem să spunem doar că , abordând azi sonetul, Alexandrina Chelu se pune – printre tinerii confraţi – în postura unei şocante originalităţi, coborând însă la sursele lirismului şi la spectacularul gest al revenirii la clasicitate.
Este, poate, şi un refex a l mediului intelectual în care a trăit şi s-a format (mama, tata, unchiul – muzicieni,  literaţi, filosofi), dar, nu mai puţin, o expresie a fondului original al fiinţei ei lirice. Salutăm în ea, indiscutabil, una dintre cele mai pure şi profunde voci lirice feminine – de la Victoria Ana Tăuşan , Doina Sălăjan şi Ana Blandiana încoace – născute pe plaiurile Bihorului.

Miron Blaga

„Zodii în cumpănă”, Primăvara 2012

Anunțuri

Read Full Post »

Importanţa votului

ARTICOLUL 36 din Constituţia României prevede că: 
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Votul este un drept recunoscut de Constituţie, ce reprezintă oglinda voinţei unui popor, fiind cea mai democratică măsură de a alege pe cei care să reprezinte interesele cetăţenilor statului. În trecut, exista votul direct şi obligatoriu, numit “plebiscit”, însă această măsură încălca intimitatea politică a cetăţeanului, care putea fi influenţat să voteze cu cineva sau chiar ameninţat, iar faptul că era obligatoriu încălca voinţa acestuia de a alege pe cineva sau nu.

În zilele noastre, avem toate motivele să fim mulţumiţi că legea ne conferă dreptul, şi nu obligaţia, de a vota secret, sau chiar de a nu vota deloc, în cazul în care considerăm că nu avem ce vota. Însă, cu trecerea timpului, pe lângă faptul că politicul a ajuns să dezamăgească într-o aşa măsură, încât oamenii nu mai sunt interesaţi să vină la vot, metodele de fraudă au atins cote alarmante, tocmai pentru că politicienii se simt în pericol şi simt ignoranţa cetăţenilor cu privire la prezenţa la vot.

Ceea ce nu înţeleg unii cetăţeni este că absenţa lor la vot reprezintă doar o metodă mai facilă de fraudare, ceea ce va determina un rezultat total împotriva voinţei majorităţii. Cetăţenii trebuie să înţeleagă că votul este un drept, dar ar putea fi măcar o obligaţie morală, pentru a nu-i lăsa pe alţii să voteze în locul lor, profitând de locul liber din dreptul numelui votantului absent. Oamenii consideră că metoda lor de protest, prin a nu se prezenta la vot, este foarte potrivită. Dar e greşit! Este o cale perfectă de a frauda, din partea partidului (partidelor) care se simte (simt) în pericolul de a nu mai fi  ales (alese). În general, este vorba de partide care, ajungând la putere, au distrus şi au dezamăgit, iar la votare, majoritatea cetăţenilor nu i-ar mai alege, aşa că absenţa la vot este mai rea decât un vot anulat. Dacă vrei să protestezi, mergi la vot, pune ştampila pe toţi candidaţii şi exprima-ţi revolta prin PREZENŢĂ, nu prin absenţă.

Totuşi, nu îndemn cetăţenii nemulţumiţi să apeleze la prezenţă doar pentru a-şi anula votul, pentru că este un timp pierdut. Aş îndemna  cetăţenii, prieteneşte, să se gândească bine şi să analizeze trecutul politic al ţării, să reflecteze la viitor şi să nu fie egoişti! Cetăţenii nu trebuie să uite că trăiesc într-o societate “locuită” de alţi cetăţeni şi că egoismul dus la extrem tinde spre un individualism agresiv care distruge viaţa personală, prieteniile, intimitatea, sănătatea etc. Munca la nesfârşit duce la boală. Goana permanentă (bolnavă) după bani te face neom, în ultimă instanţă. Societatea te obligă să munceşti la nesfârşit, pentru că altfel nu-ţi poţi asigura traiul. Asta fiindcă cei care ne-au condus până acum au distrus tot ce înseamnă sănătate, educaţie, locuri de muncă, salarii decente, industrie, producţie. Suntem un popor de consumatori. Asta ar trebui să ne pună pe gânduri.

De aceea spun: nu avem voie să mai fim atât de egoişti! Degeaba ne ocupăm doar de noi înşine, de educaţia noastră, de casa noastră, de copilul nostru, pentru că nu suntem singuri în societate. Ce se va alege de copilul nostru? Va fi altruist, educat, cult, bogat… dar între oameni săraci, bolnavi si needucaţi? Se va simţi bine el, că e perfect? Că s-a gândit doar la el? Nici măcar o firmă nu merge bine dacă nici societăţii nu îi merge bine, pentru că dacă oamenii nu au bani, cum vor cumpăra de la firma ta? Asta iar ar trebui să ne pună pe gânduri.

Vă îndemn prieteneşte să mergeţi la vot, să vă exprimaţi părerea, să simţiţi că votul dumneavoastră poate schimba un întreg regim – măcar să fie precum votaţi, nu să vă treziţi cu surprize. Şi nu uitaţi că dacă nu mergeţi la vot, s-ar putea să meargă alţii (puţini) în număr mai mare, iar proporţional să vă treziţi că cei puţini vor conduce pe cei mulţi. Atenţie mare cum veţi gândi.

Vă aşteptăm la vot.

Read Full Post »