Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2011

Dragii mei,
Primul meu proiect pentru Consiliul Local Oradea e posibil să devină realitate, datorită unei bune comunicări în cadrul partidului, în mod special, la tineret. Partidul Social Democrat s-a arătat foarte deschis în privinţa materializării ideilor de proiecte ale tinerilor, motiv pentru care, primind sarcina să întrebăm mereu cetăţenii cu ce se confruntă sau ce-şi doresc în oraşul lor, eu mi-am făcut datoria chiar şi… când plimbam vara căţelul cu prietena mea.
Să mă laud puţin? (Sunt modestă, dar vreau să se ştie) Am un câine ciobănesc mioritic (rasa preferată), un câine mai neastâmpărat, greu de dresat, greu de obişnuit cu alţi căţei şi, evident, greu de lăsat din lesă (nu ştiu în ce măsură l-aş mai putea duce acum în parc, ţinând cont de faptul că în curând mă va depăşi, dacă sare pe mine).
A plimba căţelul este o plăcere, socializăm (şi câinii între ei, dar şi stăpânii lor), dar nu şi atunci când avem un câine agresiv, care n-a fost lăsat vreodată din lesă, sau când avem un pui care nu ştie încă să stea în lesă, dar ne e teamă să-l lăsăm liber, să nu fugă. Iar pe cei agresivi, să nu-i muşte pe trecători. Medicii veterinari confirmă faptul că un câine permanent legat devine mai agresiv, mai puţin sociabil. Riscul ca acesta să fugă sau să muşte creşte atunci când este brusc dezlegat. Iar în ce priveşte puii, aproape că nici nu ne gândim să-i lăsăm liberi, nefiind încă obişnuiţi cu stăpânii, cu mediul.
Stând de vorbă cu stăpânii de câini (socializare – şi nu pe facebook), mi-au sugerat că ar fii o idee foarte bună amplasarea unui ţarc pentru câini (pui şi maturi) şi în centru (preferabil în Parcul 1 Decembrie). Un asemenea ţarc există în spate la Lotus, construirea lui nu este dificultoasă, şi ţinând cont de faptul că în tot oraşul sunt câini şi stăpâni de câini, nu doar în zona Lotus, ar putea fi amplasate cel puţin 3 ţarcuri în zone diferite ale oraşului. Momentan, propunerea mea ar fi în Parcul 1 Decembrie. Un ţarc separat pentru pui, separat pentru maturi, în care căţeii să fie lăsaţi liberi, să socializeze cu alţi câini şi să se obişnuiască şi fără lesă (ţarcul ar fi util şi pentru acei stăpâni care vor să stea puţin liniştiţi în parc fără căţel în lesă sau pentru cei cărora le e teamă să-i lase liberi.
Aş fi curioasă să ştiu ce părere aveţi despre un asemenea proiect, mai ales că acum, de când a fost adoptată în Parlament legea eutanasierii câinilor comunitari, am cam fost bulversată să văd până unde se poate ajunge – la „soluţia finală”, de fapt. Ştim noi cine a mai adoptat o asemenea măsură… asupra oamenilor.
Pentru ca legea să treacă în Consiliul Local, aş avea nevoie de cel puţin 500 semnături, prin care să dovedesc că oamenii vor un asemenea ţarc, că sunt de acord cu o asemenea măsură, că li se pare utilă. Modul în care se va semna petiţia încă nu se ştie, vă voi da de ştire, însă şi pe minus grade voi ieşi, dacă va fi cazul, să adun semnături.
Vă mulţumesc şi sper să mă sprijiniţi.

Anunțuri

Read Full Post »

Dragii mei,
Azi am avut o experienţă asemătoare cu cea prin care am trecut în urmă cu un an, şi anume aceea de a strânge semnături pe stradă împotriva proiectului Roşia Montană. Dacă anul trecut acţiunea era una politică, şi anume aceea de a strânge semnături pentru căderea guvernului (acţiune la care dacă eram înjurată sau refuzată, aş fi înţeles), de data aceasta scopul era unul cât se poate de nobil: unul social, în care să ne dovedim cu adevărat solidaritatea faţă de cetăţenii noştri şi respectul faţă de mama natură. Ei bine, mai rău nu se putea!

Să încep cu începutul. De ce NU sunt(em) de acord cu proiectul Roşia Montană? Iată nişte argumente:
1. Existenţa unei firme precum Gabriel, fără experienţă în minerit, cu probleme semnalate de finanţe, companie implicată în grandiosul proiect, fără nicio credibilitate, însă;
2. Dacă prevederile proiectului vor fi încălcate, statul român nu poate lua măsuri potrivite, pentru că e în imposibilitatea de a gestiona un asemenea proiect;
3. RMGC (denumirea, pe scurt, a proiectului) nu poate obţine legal o licenţă de exploatare pentru proiectul său la Roşia Montană
4. Motivaţia proiectului este imorală prin viziune şi slabă ca argumentare tehnico-economică;
5. Aprobarea proiectului va afecta şi localitatea Bucium, deci dezastrul se va extinde;
6. Exploatarea gigantică şi folosirea cianurii vor distruge relieful la exploatarea în subteran;
7. Resursa e săracă în aur, dar foarte bogată în vestigii arheologice!!!;
8. Numărul locurilor de muncă asigurate de Proiect, aşa cum doreşte firma lui Gabriel, pare a fi un argument în favoarea Proiectului său, însă este de fapt, un argument contra Proiectului;
9. Atitudinea agresivă a lui Gabriel faţă de locuitorii afectaţi de Proiect este un alt argument contra Proiectului;
10. Doar 19,3% deţine statul român, prin Minvest, din afacerea Roşia Montană, ceea ce este foarte puţin şi este un alt argument contra Proiectului

PLUS PIERDERILE CULTURALE, pe care cine le mai plăteşte? Cine ne mai despăgubeşte în cazul unei catastrofe? Cine ne apără?

Ei bine, iată ce am păţit azi.
Am fost cu prieteni din Liga Studenţilor, fără însemne de partid, doar noi cu petiţiile, între oameni. Colegii mei au strâns între 4-6 semnături, eu 10 (poate am avut mai mult succes, dar ăsta nu e deloc un succes). Ceea ce m-a îngrijorat a fost că oamenii (recunosc, fiecare cu problemele lor), pe lângă faptul că nu ne-au băgat în seamă, dar mulţi nu şi-au dat semnătura argumentând că nu ştiau despre ce este vorba, alţii ar fi vrut să semneze dar nu îşi cunoşteau seria de buletin (!!!), alţii pur şi simplu nu au vrut să se implice, alţii au zis că lor ce le pică?! Măcar dacă ar fi avut o poziţie, o atitudine, să să spună : ba eu SUNT pentru proiect. Dar nu…

Efectiv am rămas complet dezamăgită… Le spuneam eu despre ce e vorba, le explicam, dar nici aşa nu au dorit să se implice. Un bărbat a întrebat: dacă semnez, primesc salariu mai mare? Nu înţeleg, noi nu mai putem gândi puţin şi dincolo de persoana noastră? Cu toate problemele pe care le avem, nu mai avem deloc interes pentru patria noastră, pentru pământul nostru, pentru valorile noastre? De unde atâta indiferenţă? Mai bine eram un politician şi atunci le înţelegeam furia, indiferenţa, dar în acest context eram o tânără studentă. O bătrână mi-a răspuns: mie îmi ajunge aurul de pe verighetă. I-am răspuns: şi la noi tinerii cine se mai gândeşte? Păcat că sunt şi bătrâni pe care nu-i mai interesează decât de ei… Tinerii nu-s interesaţi, nu au timp, aleargă… Înţeleg totul, dar până la un punct…

Dragii mei, această postare nu are darul de a-mi critica concetăţenii, ci din contră! Oricât de greu ne-ar fii tuturor în lumea de azi, să nu uităm de noi înşine, de valorile noastre pământeşti şi sufleteşti! Haideţi să avem curaj să privim în noi înşine şi apoi în ochii celorlalţi! Să nu ne lăsăm călcaţi în picioare de oameni, de vremuri! Haideţi să mergem înainte şi să nu acceptăm ca oricine doreşte să ne vândă ţara!

Vă îndemn, totuşi, să semnaţi împotriva RMGC, conform argumentelor mai sus amintite.
Mi-am făcut datoria. Mai departe, voi decideţi. Nu vă fie frică!

Read Full Post »

Primul meu discurs politic.

Dragi cetăţeni,

Numele meu este Alexandrina Chelu şi îmi exprim bucuria de a mă afla, azi, în faţa Dumneavoastră, în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei de Tineret a Partidului Social Democrat din Oradea, pentru a vă comunica una din cele mai reuşite acţiuni pe care noi le-am realizat împreună: o Conferinţă interactivă pe tema Drepturilor Omului, în paralel cu modificările aduse de către Noul Cod Civil şi Noul Cod Penal, cel Civil intrat în vigoare la 1 Octombrie 2011, zi în care a şi avut loc evenimentul nostru.

Scopul acestei acţiuni a fost acela de a-l informa pe cetăţean cu privire la principalele sale drepturi şi obligaţii, dar şi cu privire la noutăţile Codurilor. Ştim bine că justiţia spune că „nu putem invoca necunoaşterea legii”, ei bine, să nu lăsăm Legea să ne găsească nepregătiţi!

Invitaţi au fost absolut toate categoriile de cetăţeni, deoarece la eveniment au fost prezentate mai multe categorii de drepturi, precum civile, politice sau sociale (general) sau drepturi ale copilului, femeii, pacientului (personal), astfel încât fiecare cetăţean să se regăsească într-o categorie de drepturi garantate de Stat.

Vorbitorii la acest eveniment au fost membrii de seamă şi conducători ai Partidului Social Democrat, îi amintim pe domnii Victor Ponta şi Adrian Năstase, oameni ai legii, prezenţa lor aducând un plus de încredere şi importanţă evenimentului.

Intenţionăm să organizăm un eveniment similar în data de 10 Decembrie 2011, zi declarată Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Insist şi repet: asemenea evenimente ar trebui promovate mai des, căci noi suntem în slujba cetăţeanului şi avem datoria de a-l informa cu privire la drepturile sale şi îi indemn pe cetăţeni pe această cale să aibă mai mare încredere ei, să nu se lase călcaţi în picioare de cei care pretind că cunosc Legea!

Cereţi-vă drepturile!

Ştiu că această acţiune ar părea uşor pasivă, dintr-un anumit punct de vedere, însă rezultatul acesteia trebuie privit undeva în timp, trebuie privit pe termen lung, fiindcă este o acţiune educaţională – o măsură social-democrată care în timp ne poate transforma în oameni mai disciplinaţi şi mai educaţi.

Vă îndemn din nou: cereţi-vă drepturile! Îndrăzniţi mai mult!

Vă mulţumesc.

Read Full Post »