Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 27 octombrie 2010

Nu încerca să mori…

Nu încerca să mori, căci nu-i de tine,
Eşti prea frumos să îţi doreşti de-acum,
Nici nu-ţi promite să fii nor de scrum
Întru mormântul ce nu-ţi aparţine!

Nu-i cere morţii asta, e o crimă
Născută-n tine dintr-un dor nebun,
Căci gândul e puternic şi imun
La tot ce faci, şi viaţa ţi-o reprimă!

Te entuziasmezi când suferi tare,
Dar nu eşti singurul pe-această lume,
Ce-şi plânge-amarnic soarta,-n disperare!

De ce să laşi tristeţea să-ţi consume
Tot ce-ai clădit, şi ce-ai să mai clădeşti,
Tot ce-ai iubit şi ai să mai iubeşti?

Eşti propriul tău EU

De ce, când nu te-aştepţi, apeşi pedala
Greşită,-atunci când te grăbeşti de zor?
De ce, cu fiecare lucru prins din zbor,
Ajungi mereu să-ţi depăşeşti greşeala?

Un lucru-i sfânt: nimic nu-i întâmplare,
Iar roata se roteşte, infinită,
Privirea îţi rămâne-ncremenită,
Şi nimeni nu-ţi oferă-o alinare.

Eşti singur, nu observi? Să strig mai tare?
Nu cred că merită! E un ecou
Sfârşit, lipsit de orice continuare…

Eşti propriul duh, eşti propriul tău erou,
Iar cine-i lângă tine, nu-nţelege…
Eşti propriu-ţi demon, îţi eşti propriul rege!

Triunghi îndepărtat

Cât sunt departe, nu te întrista,
Căci soarele ne este martor viu
Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu
Sub raza sa, va oglindi în ea

Câte un vers, câte un gest sublim,
Ce te vor anunţa că eu, de-aici,
Privesc acelaşi cer. Când te ridici
Să mă creezi, ca „Marele-Anonim”,

În gândul tău, cu ochiul larg deschis,
Să laşi lumina în inima ta!
Ca-ntr-un triunghi, privirea ne-o oprim

Pe-o stea, iar braţele-ntr-un cerc închis.
Când depăşim imaginaţia,
Cu Universul ne sărbătorim!

Alexandrina Chelu

Reclame

Read Full Post »