După cum aţi observat, de la o vreme, aproape toţi „artiştii” români au început să cânte numai în limba engleză, ceea ce provoacă o oarecare confuzie deseori şi ne pune să ne gândim: aceştia sunt români sau străini? Numeroase confuzii chiar pe Youtube, unde sunt postate aceste melodii, sau la radio. Şi o altă problemă: de ar fi măcar o limbă corect utilizată şi bine pronunţată, dar lasă de dorit. Iar vocile sunt pur şi simplu acoperite de efecte. Videoclipurile sunt extraordinar de vulgare, promovând perversiunea şi chiar lesbianismul (poate nici nu e cazul să dau nume de astfel de trupe/melodii).
Mi-este jenă, cu regret o spun, să dau şi nume, care oricum sunt englezeşti, iar după cum am văzut şi la alte trupe, la alţi artişti, nici nu-şi mai folosesc numele lor personale româneşti, de parcă le-ar fi ruşine ca, alături de un nume român, să stea o melodie străină. Ce-i drept, ar fi bătător la ochi! Mai bine îl încurcăm pe ascultător!
Durerea cea mai mare nu este că ei cântă în engleză, durerea este că scot o singură piesă şi rămân cu aia. Câte piese, atâţia artişti. Cum e posibil? Înţeleg că au fost unele trupe mari care au făcut o piesa şi cu ea au cucerit lumea, dar pe lângă acea piesă ei au mai compus, chiar dacă nu la nivelul piesei devenite celebră. Şi, evident, o altă durere este că pronunţia este defectuoasă, iar faptul că ei vor să cucerească Europa cântând în engleză, nu este pentru noi o mândrie, ci o ruşine, pentru că promovează ceea ce eu am enumerat mai sus. Şi cu asta ieşim în lume… Cu asta ne cunoaşte Europa! Păcat…
Avem tineri talentaţi, olimpici, muzicieni, instrumentişti foarte buni, fizicieni, tineri cu idei extraordinare, dar ei nu sunt promovaţi, şi poate au chiar şi înţelepciunea de a sta în banca lor, decât să devină celebri într-o lume atât de murdară. Oricum îşi vor primi plata după ani de zile, pentru că aşa se întâmplă cu valorile: le recunoaştem după moartea lor. Sau poate nici atunci, prea curând… Exact cum tineri poeţi foarte talentaţi şi decenţi, cu bună credinţă, nu sunt promovaţi, dar alt tânăr (Cristian Neagoe) e angajat din banii statului la Institutul Cultural Român, deşi apare în ipostaze jenante pe internet şi scrie nişte poezii pornografice. Merităm aşa ceva? Poate ne merităm soarta. Dar s-ar mai putea face totuşi ceva: avem o societate civilă. De ce tace?
Unde au dispărut muzica românească şi constanţa compoziţiilor?
aprilie 8, 2010 de Alexandrina Chelu
Ai dreptate in totalitate! Muzica romaneasca intr-adevar si-a pierdut valoarea iar numai si numai artistii romani sunt devina! Dar ce sa facem… Si trist este faptul ca doar cu o piesa devin ei „artisti” si faimosi . o piesa? amuzant! pot sa spun ca nu inseamna nimic! pe mine ma enerveaza foarte mult ca rolul intrumentelor muzicale incepe sa dispara…adica daca te uiti, nu prea este folosit vre-un instrument in piesele de astazi. Dar deocamdata noi cei care suntem impotriva, suntem mai putini fata de cei care accepta aceasta situatie, deci nu putem sa facem nimic. scuze pentru eventualele greseli, dar eu fiind maghiara, nu intotdeauna ma exprim corect in romaneste 🙂
p.s. :
imi plac foarte mult scrierile tale!
Mulţumesc de mesaj, sper să se facă ceva în acest sens, pentru că altfel mă tem că ne vom de-româniza complet şi asta nu este deloc în avantajul nostru. Avem o identitate şi trebuie să ne-o păstrăm pură şi întreagă! Îţi mulţumesc asemenea pentru apreciere. Voi posta în curând şi o invitaţie la un nou spectacol semnat Rock Filarmonica Oradea 🙂 – de-abia aştept. Te pup
Buna remarca ta, Dina, obiectiva!
Mulţumesc, deşi păcat…foarte păcat că a trebuit să scriu un asemenea articol!
Da, foarte trist…plus ca auzi de zece ori pe zi aceeasi melodie la radio sau vezi clip-ul la TV…
Dar ce sa-i faci, astia dau ce le cere ascultatorul, daca tele spectatorul sau ascultatorul asculta, inseamna ca ii place si daca inseamna ca ii place, o difuzeaza in nestire.
In tara asta putini sunt cei cu bun simt, ca sa nu scoata muzica sau arta „comerciala”, tot ce fac e pentru bani si faima.
Cand sunt chemati sa cante la anumite evenimente au mofturi si nu le convine nimic, ca doar ei sunt „mari”, de multe ori refuza, pentru ca sunt sub standardele impuse de mintea lor mareata.
Iar cand in final accepta, fac un play back de toata rusinea, ca daca ar canta live le-ar sparge timpanele spectatorilor.
Dar exista si sperante, sunt unii iubitori de arta in adevaratul sens al cuvantului care canta in limba romana si sunt mandrii de asta!
p.s. felicitari, ai o voce minunata si succes in continuare, fa tot la fel! 🙂
Mulţumesc enorm de mesaj, uite, într-adevăr, durerea e că melodiile care apar dispar tot atât de repede precum au apărut. Şi e foarte frustrant că nu te poţi lăuda, ca popor, cu ceva stabil, măcar din punct de vedere muzical, dacă politica, economia şi altele lasă de dorit. Uite, măcar cultura dacă ne-ar rămâne un motiv de care să ne mândrim. Asta e, va trebui să ne adunăm să facem ceva. Te pup
Draga Alexandrina, intrebai de ce tace opinia publica? Ei bine sunt sigur ca ai observat si tu indiferenta care planeaza asupra ei. Candva nu spunea, sau nu putea sa spuna nimic din cauza fricii. Astazi insa nu mai spune nimic desi are tot dreptul sa o faca din cauza indiferentei.
Iar in ce priveste folosirea limbei engleze in muzica romaneasca sincer asta nu am inteles-o nici odata. Nu ca fac reclama dar sincer decat sa ascult un radio la care sa auzi o piesa in limba romana o data la doua trei zile mai bine ascult postul de radio National Fm, un post unde muzica romaneasca este apreciata la valoarea ei.
In rest nu putem spune decat ca astea sunt vremurile in care traim si sa asteptam vremuri mai bune. Sincer eu cred intr-o desteptare a Romaniei din toate punctele de vedere cultural, economic religios si toate celelalte.
Foarte adevărat ce spui. Şi e multă indiferenţă, nu avem ce face, ne luptăm cu marea masă. Suntem câteva furnici între milioane de termite. Ne înghit şi parcă nu reuşim să aducem la suprafaţă puţin din ceea ce este esenţial în cultura noastră. Păcat. Noi (Rock Filarmonica Oradea) vom face tot ce se va putea pentru a rămâne demni în faţa acestei sorţi româneşti care ne este dată, fără însă a ne lăsa călcaţi în picioare de muzicienii „comercianţi” care nu vor decât bani şi faimă, fiind neinteresaţi de public şi de educaţia lui.
Din pacate muzica romaneasca se zbate intre non valorile prezentului si farmecul trecutului. Din pacate aceasta lupta este universal valabila pentru tot ce exista in tara asta.
Lipsa educatiei si primitivismul in gandire au nascut idoli ca Guta, Salam etc. Prostul gust si lipsa de interes pentru tot ceea ce inseamna arta ne-au adus in situatia in care uni din noi raman siderati la tot ce numesc alti arta.
Nu inteleg de ce ne asteptam la mai mult cand in fruntea a tot ce inseamna arta in tara asta se afla o persoana ca H.R. Patapievici un „nimeni” in opinia mea care conduce ceva in care nu crede si care a recunoscut acest lucru facand urmatoarea afirmatie „Românii nu pot alcãtui un popor pentru cã valoreazã cît o turmã“, in aceasta afirmatie bineinteles intra si arta si tot ceea pentru care dansul e platit de noi. Eu il invit pe distinsul domn Patapievici sa ia o coala A4 in care sa-si inainteze demisia din funcia in care e platit de „turma”.
In ceea ce priveste muzica de calitate ea inca exista dar e greu de gasit in tara asta, sunt locuri unde te poti adaposti ascultand muzica de calitate.
Imi place mereu ce scrii Valentin, iar ceea ce ai „atacat” aici este din pacate crudul adevar, desi nu as fi dorit sa mai dau si nume, tinand cont ca deja cand aud despre aceste lucruri imi vine sa plec din tara asta. Ce spui e prea adevarat…uneori (de cele mai multe ori) adevarul doare, dar acest adevar trebuie spus, desi unii mi-au spus ca nu ar fi bine sa transform blogul meu intr-o retea de scandal. Totusi consider ca nu este un scandal sa spui un adevar, pe care deja oricum multa lume il cunoaste…!
Mesaj pentru domnul Furtos Valentin
Stimate domn,
De fiecare dată când doriţi să postaţi comentarii pe vreun blog sau altul, mai întâi, verificaţi-vă textul scris (de câte ori e nevoie!!!) şi doar apoi postaţi-l. În aproape toate comentariile dumneavoastră de pe acest blog, aveţi greşeli de exprimare de diferite tipuri. Deşi m-am gândit iniţial că este o întâmplare, într-adevăr, se pare că aveţi o mare problemă cu litera “i”, pe care, în diferite situaţii, „uitaţi” să o scrieţi unde trebuie, cuvintele rămânând nearticulate.
În comentariul dumneavoastră la acest articol, aveţi de asemeni câteva greşeli de limba română… (‘uni din noi’ în loc de ‘unii dintre noi’; ‘alti arta’ în loc de ‘alţii artă’). Apoi, ar fi cazul să puneţi virgulele unde trebuie, pentru ca textul să poată fi citit cu intonaţie şi fără să lase loc de interpretări; şi dacă reuşiţi, atunci… scrieţi şi cu diacritice (deşi nu e obligatoriu, dar acest lucru poate fi, dacă doriţi să fiţi riguros… până la capăt).
Fiindcă pe acest blog, am văzut o poezie scrisă de dumneavoastră, ceea ce este foarte frumos şi de admirat, totuşi…, nouă, celorlalţi cititori ai blog-ului, să nu ne spuneţi cumva, că aveţi aptitudini sau veleităţi de poet sau de scriitor, atât timp cât faceţi mari şi elementare greşeli de exprimare în limba română (ce vă este şi limbă maternă!!!). Aşa că, atenţie!!! Ceva nu e în regulă… Ar fi de râsul râsului şi de plânsul plânsului, să vă consideraţi poet sau scriitor… Un poet sau un scriitor trebuie să cunoască FOARTE BINE limba română… Aviz amatorilor!
Nu vă spun aceste lucruri cu răutate (deşi aşa pare), ca să vă enervez sau ca să consideraţi că vă judec sau că vă bârfesc (căci vi le prezint pe faţă, în faţă), dar veţi întâlni persoane care consideră că este o insultă să nu scrieţi corect româneşte, atât timp cât sunteţi român… Ce să vă spun mai mult de atât? Toate acestea sunt spuse pentru perfecţionarea dumneavoastră şi dacă veţi fi tolerant şi înţelept; şi nu cu personalitate puternică şi îngâmfat, mă veţi înţelege, veţi accepta spusele mele (e adevărat, puţin cam dure) şi îmi veţi da dreptate, deşi aş fi dorit să nu o am vreodată… Îmi pare rău sincer, că a trebuit să vă spun aceste aspecte, în mod public (pe un blog). Nu, nu am intenţionat să vă fac de ruşine sau să vă jignesc.
Şi pentru că citesc de ceva vreme (printre celelalte comentarii ale vizitatorilor acestui blog foarte frumos şi valoros) şi comentariile dumneavoastră la articolele acestui blog, apreciez modul în care gândiţi, felul în care abordaţi ideile articolelor şi cum puneţi problema de fiecare dată. Deci, aveţi şi puncte foarte pozitive care, în mod firesc şi corect, trebuie să vă fie recunoscute.
Deci, tot ce v-am transmis (dacă veţi reuşi să citiţi – revenind asupra acestui comentariu), nu trebuie să vă supere că vi se aminteşte, pentru că nădăjduiesc că oricum le ştiaţi, dar… aţi avut un moment de scăpare…
Şi nu, nu v-am jignit şi nici nu v-am judecat.
Numai bine.
Corect, acel lucru inca nu l-am precizat, cu privire la greselile de ortografie, ca ma cam jenez sa atrag atentia unor oameni maturi, preferand sa ma uit daca macar eu scriu corect. Dar intr-adevar aceasta remarca trebuie vazuta ca o critica pozitiva. La fel primesc si eu criticile :). Cu stima.
1. Nu pretind a fi scriitor sau poet. Adevarati scriitori sau poeti sunt cei pe care ii cunoastem cu toti.
2. Accept criticile cu multa stima, cu precizarea ca niciodata nu imi corectez comentariile de pe bloguri.Motivul pentru care nu le corectez este simplu: nu vreau sa par prea deontolog intr-o tara in care deontologia a adus in fata persoane pentru care nu am nici un fel de stima.
3.In ceea ce priveste cunoscutul limbi romane nu cred ca intampin nici un fel de problema (chiar daca ma repet nu sunt poet, scriitor). De rasul plansul in tara sunt subiecte mult mai interesante decat criticarea unui blogger pentru modul de a scrie mai mult sau mai putin corect in limba romana.
4.Greseli facem toti oricat ne-am corecta (eu nici macar nu ma corectez), putem gasi greseli in ceea ce priveste subiectul discutat aici si in textul Dvs de ex.:”…cum puneţi problema de fiecare dată. Deci, aveţi şi puncte…” probabil ca sesizati greseala si asta nu inseamna ca nu cunoasteti bine limba materna, e doar o greseala si trebuie tratata ca atare.
5.Pentru a nu fi deranjant „necunoasterea limbi materna de catre un cetatean simplu” probabil o sa ma opresc din scris pe blogurile unde cautam greseli in text neglijand continutul textului si adevarul ascuns in text.
Daca pentru textul dat era mai importat modul meu de scrie (mai mult sau mai putin corect) decat faptul ca in tara asta arta si bunul gust se pierde in superficialismul unor persoane care ne conduc, care isi corecteaza textele si scriu deosebit de corect (lingvistic vorbind) de termenul „turma” in care ma incadrez si eu, cred ca pana la urma am eu o problema de logica.
6. Blogul Alexandrinei este un blog deosebit prin tot ceea ce promoveaza el si vreau sa stie ca o sa-l urmaresc in continuare dar o sa ma abtin de la comentarii pentru a nu deranja pe nimeni.
Cu multa stima
Furtos Valentin
Nu doresc ca din cauza cuiva care a remarcat asemenea greseli sa te superi si sa nu-mi mai scrii, pentru ca mie-mi fac placere comentariile tale. Si eu recunosc ca fac greseli dar am un prieten care, desi nu-mi scrie pe blog, mereu ma anunta cand uit un cuvant sau asez o virgula gresit. E un prieten si accept aceste remarci pentru ca stiu ca-mi sunt utile. Iar dorinta mea e sa ajung cat mai aproape de perfectiune, sa respect limbajul, sa respect ortografia. Evident ca am observat greselile tale, dar daca ar trebui sa remarc greselile tuturor, ar insemna sa-mi pierd timpul cu maruntisuri. In esenta, important este ce se transmite. Apoi urmeaza modul in care sunt scrise. Pentru ca vorba aceea, si politicienii stiu sa vorbeasca frumos, corect, zambitor, dar ne mint si nu stiu sa-i respecte pe cei care i-au votat. Si ce folos ca vorbesc frumos? Deci aici este esenta. Si eu am fost criticata, chiar public, si nu doar pt. greseli ortografice, inca si pt. alte greseli, dar i-am lasat in pace, am incercat sa ma conformez sa scriu corect (ca aveau dreptate) si am ajuns ca, deja dupa o vreme, sa nu mai fac greseli :). Mi-a intrat in exercitiu. Asa ca singurul defect mi-a ramas ca la comentarii nu mai scriu cu diacritice. Dar articolele totdeauna le scriu cu diacritice. Cu drag, Alexandrina 🙂
Inteleg perfect nevoia de scriere corecta a limbi materna si ca orice persoana am si eu lagurile mele. Nu sunt suparat pe nimeni. Ce ma deranjeaza e ca analiza scrieri textului de catre o persoana oarecare primeste un comentariu mult mai elaborat decat problema in sine care dupa parerea mea este insignifiant pentru tot ceea ce inseamna valorile poporului romanesc. Acest fenomen pe care il intitulez simplu si la obiect”hai sa-i prostim pe prosti” este deja atat de bine implementat in societatea romanesca incat a devenit obisnuinta. Scoatem in fata lucruri marunte, vizibile, placute ochiului si auzului si ascundem fondul problemei. Acest fenomen este prezent in absolut toate domeniile. Exista mii de astfel de exemple pe care le poti da la orice ora din zi si din noapte, romani insa prefera sa savureze in continuare lucruri marunte si care nu ii ajuta cu absolut nimic. Faptul ca eu scriu mai putin corect sa zicem ca afecteaza maxim o mie de persoane (desi as vrea eu 🙂 ), faptul ca o persoana care ne conduce ne intituleaza „turma” cred ca ne afecteaza pe toti.
Asta e deranjant Alexandrina, pana la urma urmei eu am opiniile mele, am baza de cunostinta mai mult sau mai putin elaborata in ceea ce priveste limba romana, am facut si voi face greseli in continuare dar nici nu sunt platit din bani publici (bani D-nei Popovici, ai tai etc) si nu cred ca poporul roman e o turma nu cred ca trebuie sa mi se acorde atata importanta si sa fiu aratat cu degetu’ pentru niste greseli.
Sa nu uitam ca postarea ta se referea la disparitia muzicii de valoare din societatea noastra, in nici un caz la cat, cum scrie de corect Furtos Valentin. Doamna Ioana Popovici nu cred ca a inteles acest lucru. Atitudinea distinsei doamnei o puteam intelege daca subiectul eram eu in postare sau daca postarea se afla pe blogul meu si era plina de greseli sau alte variante. Asa din senin fara nici o logica e destul de ciudat si deplasat as spune. In acelasi timp recunosc ca posed o personalitate puternica si ingamfata altfel as deveni superficial si as savura maruntisuri de care vorbeam anterior.
Acum hai sa o luam si pe aia dreapta, daca cineva trebuia sa-mi atraga atentia asupra greselilor erai tu ca detinatoare a postului si blogului, Doamna Ioana Popovici trebuia sa astepte sa public comentarii pe blogul dansei sau sa ma critice pe propriul meu blog.
Acuma trebuie sa-mi cer si eu scuze ca sunt ingamfat si cu caracter puternic :). Vinovat e Victor Ciutacu 🙂
Cred ca am palavragit destul asupra subiectului.
O zi cat mai frumoasa!
Intrebarea ta daca sunt romani sau straini mi se pare cam puerila. Daca ar fi straini ar fi englezi, nu? Ca majoritatea canta in Engleza…well, daca ar fi straini ar canta si altceva decat crap.
Pentru ca suntem toti de acord ca azi in Romania totul e crap, chiar si muzica.
Daca tu spui 🙂