CODUL BUNELOR MANIERE – Aurelia Marinescu (extrase)

V-am pregătit un material mai interesant, pentru care am avut puţin de muncă, dar consider că este util oricui, datorită informaţiei pe care o transmite. Este vorba de cartea doamnei Aurelia Marinescu: “Codul bunelor maniere”, într-o formă recentă. Ei bine, desigur că am extras ce este mai important, pentru moment este doar o parte, dar sper să fiu harnică să scriu şi cealaltă parte.

Ce se înţelege prin bune maniere

Primul om politicos din lume trebuie să fi fost primitivul din grotă care şi-a înăbuşit strigătul anunţând găsirea hranei când a văzut că în apropierea lui dormea o femeie cu un copil în braţe. Nu putem şti cu certitudine, oricâtă imaginaţie am avea, dacă… Şi-a cerut cumva şi scuze!

Un gentleman: nu comentează în faţa unor terţe persoane gesturile şi vorbele soţiei sau ale copiilor, şi nici nu-i ceartă în faţa străinilor. Nu dezvăluie nimănui secretele sau dificultăţile lui familiale.
În societatea binecrescută se evită următoarele subiecte tabu: banii, bolile, copiii, politica şi religia.

Un domn din înalta societate: “În lumea noastră, ştii, buna creştere înseamnă totul.” Un om din clasa de mijloc: “Şi noi preţuim buna creştere, dar mai avem şi alte ocupaţii.”

Cum arată un om manierat

Mai mult săpun, mai puţin parfum

Important e să avem respect faţă de noi înşine: să ne impunem ore fixe de somn, să mănânce sănătos (cură de mâncare – slăbim mâncând puţin şi des), să se îngrijească de corpul său. De asemenea, un om manierat când intră în casă îşi dă în primul rând hainele de stradă jos şi apoi le ia pe cele de casă.
Condiţia esenţială ca aceste tratamente să dea rezultate este să le facem din timp şi constant. PERSEVERENŢĂ
O femeie care se respectă se va îmbrăca chiar şi atunci când va duce gunoiul, nu va ieşi niciodată în stradă în papuci de casă şi halat.
Mersul va fi totdeauna drept: putem încerca purtând pe cap o greutate şi să facem zilnic acest exerciţiu.
Când ne oprim pe stradă să discutăm cu cineva, e potrivit să nu ne sprijinim de nimic, să stăm pe propriile picioare, iar dacă avem vreun tic, să nu gesticulăm, ci să ţinem un pix sau o carte în mână. Vom evita să stăm cu spatele la cineva

Ţinuta

Un soldat italian este decorat pentru că nu trădase duşmanului străin secretele pe care le deţinea. Întrebat la sfârşitul ceremoniei cum de a reuşit această performanţă, soldatul le răspunde: aveam mâinile legate la spate. (Morala: să ne stăpânim gesticulaţia)
Aşezarea pe scaun: nu picior peste picior, spatele drept, picioarele apropiate, uşor lăsate în interior, sub scaun.
Când tuşeşti, strănuţi, sau caşti pui mâna la gură.
Orice om este mai plăcut când surâde, aşa că atunci
nu e indicat să se pună mâna la gură.
Când te ridici de pe scaun, e bine să nu tragi scaunul
cu forţă.
Niciodată nu se arată cu degetul o persoană.
Nu vă trosniţi degetele!
Uitaţi-vă în ochii celui cu care vorbiţi!

Salutul şi… sărutul

Bărbatul salută primul o femeie, chiar dacă aceasta este mult mai tânără decât el.
Tânărul/tânăra salută pe cei mult mai în vârstă
Inferiorul salută pe superior (soldatul pe comandant), dar dacă inferiorul este femeie, tot bărbatul va saluta primul (nu-i scade popularitatea unui director dacă salută femeia de serviciu!)
Femeia răspunde unui salut printr-un surâs şi o înclinare uşoară a capului
Bărbaţii salută doamnele dând uşor din cap, dacă au pălărie, o scot de pe cap, înclinând-o uşor, iar dacă femeia întinde mâna, o sărută (numai dacă femeia o întinde)
Când domnul întâlneşte femeia, renunţă la ţigară şi nu stă cu mâna în buzunare.

De asemenea, un bărbat se va opri şi-şi va scoate pălăria câteva secunde, când trece un convoi mortuar, sau când se intonează un imn naţional.
Sărutul şi îmbrăţişarea nu sunt permise pe stradă (deşi ce frumoasă ar fi o lume plină de îndrăgostiţi!)

Prezentarea

SE PREZINTĂ BĂRBATUL FEMEII
SE PREZINTĂ CEL MAI TÂNĂR CELUI MAI ÎN VÂRSTĂ
SE PREZINTĂ INFERIORUL SUPERIORULUI
În momentul în care două persoane se întâlnesc, va fi ca în cazul salutului: bărbatul se prezintă femeii, tânăra celui mai în vârstă, inferiorul superiorului.
În momentul în care prezentăm pe cineva cuiva, e bine să spunem şi două cuvinte caracteristice despre persoana prezentată, pentru a permite un subiect de discuţie.
Când ne prezentăm, este chiar ridicol să începem să ne enunţăm titlurile: profesor, doctor, inginer etc. Acestea pot fi descoperite pe urmă. Dar totdeauna ne vom spune întâi prenumele: Diana, şi apoi numele: Lăzău.

Atenţie cum vorbiţi!

AŞA NU
Îmi cauzează
A composta
A-ţi aduce aportul
Servici, salar
Ora doisprezece
Bleumaren
Mi-ar place
A concluziona, a atenţiona
Rămâneţi în telefon
Nu fii rău!

AŞA DA
Îmi face rău
A perfora (un bilet)
A contribui
Serviciu, salariu
Ora douăsprezece
Bleumarin
Mi-ar plăcea
A trage concluzia, a atrage atenţia
Rămâneţi la telefon
Nu fi rău!

Alte reguli de bună purtare

Nu e bine deloc să ne întrerupem interlocutorul
Este obligatoriu să punem în vază florile pe care le-am primit imediat
NU BÂRFIŢI! Dacă însă vine cineva să spună despre o altă persoană ceva, ironia perfectă ar fi să-i răspundeţi: dacă tot discutăm despre el/ea, de ce nu îl/o chemăm aici să audă ce ai de zis?
Persoanele care au mereu o vorbă bună pentru ceilalţi şi spun lucruri plăcute au foarte mulţi prieteni
Să nu generalizăm niciodată, e o dovadă de prostie. Ex: Toţi bărbaţii sunt la fel
Să nu ne amestecăm niciodată în problemele celorlalţi.
Deşi unele bancuri ne încântă, din păcate, o persoană educată se va abţine să le spună.
Omul se revoltă instinctiv faţă de o constrângere. CONTROL!
Când ne descălţăm? La noi acasă DA, în vizită NU!
Nu ţinem mâinile în buzunare, nici pe şolduri sau la spate, în societate.
E o lipsă totală de impoliteţe să vorbeşti într-o limbă străină cu un prieten, când acesta tot atât de bine cunoaşte limba pe care toţi cei din jur o înţeleg!